Articolul analizează o tendință îngrijorătoare în jurnalismul modern: adoptarea vocabularului folosit de traficanții de droguri în relatările știrilor. Această practică, departe de a oferi o imagine mai autentică a realității, riscă să normalizeze și chiar să „glamurizeze” activitățile ilegale, conferind o autoritate simbolică periculoasă lumii interlope a drogurilor.

Autorul subliniază că termenii precum „depozit” pentru stocurile de droguri sau „puncte” pentru informatorii plătiți sunt, de fapt, eufemisme folosite de infractori. Utilizarea lor de către mass-media contribuie la crearea unui subconștient colectiv în care substanțele ilegale sunt percepute într-un mod mai puțin amenințător, ca și cum ar fi „copii care necesită atenție specializată”.

„Nu mă uimește sau mă dezgustă că acest tip de lexic există. Nimic lingvistic nu mi se pare irelevant sau lipsit de interes. Știu că este un vocabular moștenitor al acelor jargonuri de criminalitate și marginalitate care s-au creat în spaniolă din Secolele de Aur până astăzi.”

Problema nu este existența acestui jargon, ci mai degrabă ușurința cu care a fost adoptat de societate și chiar de intelectuali, care inițial admirau limbajul infractorilor mărunți din „germanía” medievală. Însă, avertizează autorul, contextul traficului de droguri modern este cu totul altul, implicând violență extremă și organizații complexe, așa cum s-a văzut în incidente recente, precum o barcă rapidă cu droguri care a traversat râul Guadalquivir în plină zi, sau atacuri armate cu puști de asalt AK-47.

Utilizarea acestui vocabular poate crea iluzia că jurnalistul este mai informat despre lumea mafiotă. Însă, acest limbaj este efemer și se modifică rapid în cercurile sale interne, lăsând jurnaliștii care îl folosesc să pară neofiți. Un exemplu este termenul „bosquimani”, folosit în trecut pentru cei care recuperau pachetele de droguri aruncate în mare, o denumire care are rădăcini în etimologia populară, dar care maschează realitatea dură a criminalității organizate.

Autorul concluzionează că această „glamurizare lingvistică” este periculoasă. Ea legitimează funcționarea internă a bandelor, întărește autoritatea simbolică a traficanților de droguri și se concentrează doar pe o parte a lanțului infracțional. Prin urmare, adoptarea unui „narcodicționar pervers” de către știri contribuie la o percepție distorsionată și la o contaminare a societății, deoarece rețeaua traficului de droguri poate ajunge să infecteze și mediile de afaceri și instituțiile.