Iñigo Ramírez de Haro, dramaturg și fost diplomat, cumnatul Esperanzei Aguirre, a câștigat un proces important împotriva fratelui său mai mare, Fernando. Disputa legală a vizat vânzarea unui tablou de Goya, parte a moștenirii familiei lor Bornos.

"După cinci ani de defăimare și calomnie, această sentință îmi redă onoarea și rezolvă comportamentul imoral și lipsit de scrupule al fratelui meu", a declarat Ramírez de Haro. Tabloul, un portret al lui Valentín Belvís de Moncada Pizarro, conte de Bornos, fusese achiziționat în 2012 de omul de afaceri Juan Miguel Villar Mir pentru 5,8 milioane de euro. Acum, fratele mai mare a fost condamnat să-i plătească lui Iñigo suma de 853.732,83 euro.

Ramírez de Haro a subliniat că a fost un proces al "unui cetățean obișnuit împotriva unei politici puternice precum Esperanza Aguirre". El consideră că fratele său a putut comite "toate ilegalitățile pentru că s-a simțit protejat de puterea ei", dar, "împotriva presupuselor manipulări ale judecătorilor, această sentință demonstrează că în Spania există o justiție imparțială și independentă".

Disputa judiciară nu a dus doar la o compensație financiară, ci și la o ruptură profundă în familia Ramírez de Haro. "Sunt unii care preferă, din lăcomie, să trădeze sentimentele și istoria familiei. Mi se pare acum că totul era o minciună, o aparență, nu exista un sentiment real. Problema monetară este importantă, dar mai grav este să descoperi că o întreagă poveste de sentiment era falsă: este o durere care nu poate fi reparată", a remarcat marchizul.

Iñigo Ramírez de Haro este, de asemenea, marchizul de Cazaza în Africa și se remarcă prin personalitatea sa complexă: un intelectual, un liber-cugetător, un renegat al aristocrației. El posedă un umor acid, vederi progresiste și atee. În noua sa carte, "Ipocriții", oferă o descriere usturătoare a carierei diplomatice.

Viața sa a fost marcată de tensiuni: diplomatul care reprezenta Spania pe scena internațională și dramaturgul ireverențios care, într-o piesă din 2004, critica virulent cazurile de pedofilie în Biserica Catolică. Această lucrare i-a adus ani de amenințări cu moartea și i-a afectat cariera diplomatică, blocându-i drumul spre funcția de ambasador.

Ramírez de Haro critică vehement religia, sugerând că "religiile ar trebui interzise până la vârsta de 18 ani, la fel ca alcoolul". El își exprimă îngrijorarea față de o anumită recuperare a sentimentelor religioase în unele părți ale lumii și societății, față de pierderea valorilor universaliste și de slăbirea democrației. Consideră că aristocrația modernă și-a pierdut scopul, devenind un "grup de oameni urâți, catolici și sentimentali", care nu mai urmăresc excelența.