Programele de plasament familial joacă un rol crucial în viețile multor copii, oferindu-le o casă temporară și îngrijire atunci când familiile lor biologice nu pot asigura acest lucru. Totuși, așa cum arată experiența lui Maritxu Amenabarro, unul dintre acești copii, eticheta de „copil aflat în plasament” este adesea însoțită de stereotipuri negative.

Maritxu, crescută de părinții adoptivi, alături de tatăl său adoptiv Aitor, în casa lor din Zarautz, subliniază că adesea se așteaptă ca acești copii să fie problematici. „Eticheta de a fi un copil aflat în plasament este rea, se așteaptă să fii conflictuală”, spune ea, indicând presiunea socială și prejudecățile cu care se confruntă copiii în sistemul de îngrijire.

Mii de persoane din întreaga lume participă la aceste programe pentru a oferi copiilor stabilitate și sprijin în perioadele dificile ale vieții lor. Scopul este de a asigura un mediu sigur și iubitor în care copiii pot crește și se pot dezvolta, în ciuda dificultăților temporare din familiile lor de origine. Importanța unor astfel de programe nu poate fi subestimată, deoarece ele oferă speranță și un viitor copiilor vulnerabili.