Între apele turcoaz ale Calanques și peisajul urban al Marsiliei, un grup de localnici se străduiește să mențină în viață un stil de viață care se estompează sub presiunea turismului și a dorinței de peisaje idilice.

În Les Goudes, căsuțele de pescari conviețuiesc astăzi cu un turism în creștere, în timp ce unii rezidenți luptă pentru a-și păstra trecutul maritim.

Aceste mici cabane, numite „cabanons”, au fost inițial construite de familiile de muncitori din Marsilia, oferindu-le un refugiu la malul mării. Camille Assante di Cupillo, un localnic de 87 de ani, își amintește că prima sa vizită la un cabanon a fost când era bebeluș, transportat de tatăl său într-un coș pe barcă. Pe atunci, 28 de bărci de pescari operau în Les Goudes; astăzi au mai rămas doar patru.

Marseilia era odată un oraș muncitoresc, cu o legătură strânsă cu portul și fabricile. Cabanons au devenit locuințe secundare pentru clasa muncitoare, unde se puteau retrage în weekenduri sau când vântul puternic făcea imposibil pescuitul.

Astăzi, povestea acestor căsuțe se apropie de sfârșit. Turismul a depășit nivelurile pre-pandemice, atrăgând noi locuitori, în special din regiunea pariziană și străini cu resurse. Anni Woelh, o germană de 39 de ani, s-a mutat în Les Goudes acum trei ani, lucrând de la distanță. Ea caută o viață liniștită, petrecând majoritatea timpului în cabanonul său de aproximativ 40 de metri pătrați.

Prețurile cabanons s-au majorat spectaculos în ultimii cinci ani. Un cabanon renovat de 26 de metri pătrați se vindea în octombrie cu 335.000 de euro, o sumă inaccesibilă pentru tinerii localnici.

Succesul Les Goudes este parțial atribuit „efectului Jacquemus”, după ce tânărul designer Simon Porte Jacquemus a organizat prezentări de modă în golfurile învecinate, transformând zona într-o destinație „chic” pe rețelele sociale.

Cu toate acestea, turismul intens vine cu provocări. Stradă principală din Les Goudes este adesea sufocată de trafic. De asemenea, lipsa comerțului local este o problemă: Simone Bodin, 83 de ani, își amintește de o vreme când Les Goudes avea brutării și măcelării, dar acum nu mai pot cumpăra nici măcar pește proaspăt, deoarece pescarii vând totul restaurantelor.

Pescuitul însuși a devenit mai dificil. Laurent Pieroni, un pescar de 55 de ani, explică că numărul capturilor a scăzut semnificativ, iar crearea parcului național în 2012 a redus zonele de pescuit. Puținii pescari rămași nu mai locuiesc în Les Goudes.

Contradicția este evidentă: turismul, care transformă iremediabil Les Goudes, este și cel care îl menține în viață. Restaurantul La Marine des Goudes este un exemplu, aprovizionându-se de la bărcile locale și devenind un punct de întâlnire pentru rezidenți. Marine de Bouchony și Camille de Laurens, proprietare ale unei agenții creative pariziene, au restaurat cabanons pentru închirieri de design, îmbinând spiritul original cu un confort modern.

Juliette Rigal, 54 de ani, mutată în 2017, este o „primăriță neoficială” a Les Goudes, organizând acțiuni de curățare. Ea deplânge afluxul de mașini și turismul de „consum imediat” adus de Instagram, care lasă în urmă gunoaie. Cu toate acestea, speră că noii vecini vor reuși să păstreze spiritul de solidaritate și viața în aer liber, care definește „arta de a trăi la Marsilia”.

În Callelongue, ultimul avanpost al Marsiliei, utopia pare încă realizabilă. Aici, „cabanonierii militanți” se agață de calmul și viața simplă. Guy Barotto, președintele asociației locale, subliniază că un cabanon nu ar trebui să fie o vilă luxoasă, ci un loc unde viața se desfășoară pe stradă, în comunitate. Gabriel Gauthier, un om de 85 de ani, povestește despre cum a cumpărat o casă în urmă cu 50 de ani, printr-o simplă strângere de mână, o situație inimaginabilă astăzi. El observă că tinerii se mută în zonă în ciuda dificultăților, căutând o viață mai autentică. În Callelongue, timpul curge diferit, măsurat în ore de pescuit și discuții la cabanons, un paradis unde visurile încă pot fi împlinite.