În câteva cuvinte
Articolul explorează somnifobia și hipervigilența nocturnă la părinți, o afecțiune marcată de frica de a adormi din cauza responsabilității față de copii. Experții subliniază importanța odihnei și oferă strategii de tratament pentru a îmbunătăți starea de bine a părinților.
Responsabilitatea covârșitoare a părinților de a-și îngriji copilul poate declanșa o teamă excesivă ca micuțului să nu i se întâmple ceva în timpul somnului. Această afecțiune, cunoscută sub numele de somnifobie sau hipervigilență nocturnă, este tratabilă, iar experții subliniază importanța unui somn odihnitor pentru ca părinții să fie mai răbdători și mai prezenți emoțional.
Părinții pot dezvolta o stare de anxietate și nervozitate înainte de culcare și pe tot parcursul nopții, ceea ce duce la o calitate slabă a somnului. Psihologul Mariló Pérez explică faptul că părinții, simțind responsabilitatea de a-și proteja copilul, pot dezvolta frica de a nu fi suficient de atenți, ceea ce îi predispune la fobia de a adormi.
Preocuparea constantă de a îngriji un bebeluș, în special noaptea, pentru a nu-i rata plânsul, este unul dintre factorii declanșatori ai somnifobiei. Statisticile recente arată că aproape 50% dintre adulți și 25% dintre copii nu dorm suficient. Somnifobia, cunoscută și sub numele de hipnofobie, este o teamă profundă de a dormi, iar consecințele sale pot fi severe dacă nu este tratată corespunzător.
Psihologul clinic Angélica Joya avertizează că evitarea somnului poate crea un cerc vicios de alertă, iritabilitate, oboseală și vinovăție. Ea subliniază că somnul nu este un lux, ci un pilon esențial pentru o bună îngrijire parentală. Un părinte odihnit este mai răbdător, mai prezent și disponibil emoțional.
Dr. Iván Eguzquiza Solís, psiholog specializat în somn, confirmă că hipervigilența constantă duce la deteriorarea sănătății fizice, mentale și emoționale. Tratamentul începe cu identificarea originii fricii și lucrul asupra tiparelor de gândire.
Recomandările practice includ reducerea utilizării ecranelor, a cafeinei, alcoolului și nicotinei seara, practicarea tehnicilor de relaxare și acceptarea fricii ca pe un val, în loc să se lupte împotriva ei. Este esențial să se abordeze gândurile iraționale și să se încerce, chiar și puțin câte puțin, să se reasocieze patul cu odihna. Părinții nu trebuie să simtă că trebuie să fie disponibili 200% din timp; este important să învețe să se regleze, să-și recunoască limitările și să ceară ajutor.
