Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, una din patru persoane cu vârsta de peste 60 de ani trăiește cu o pierdere de auz invalidantă. Consecințele pot depăși cu mult dificultățile de a urmări o conversație, de a vorbi la telefon sau de a auzi soneria. Pierderea cronică și netratată a auzului implică o amenințare care se dezvoltă în creier: un risc crescut de deteriorare cognitivă și demență.

„Pierderea auzului dobândită la vârsta adultă este asociată cu un risc crescut de deteriorare cognitivă, demență și, în special, boala Alzheimer”, explică Javier Camiña, neurolog. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență și poate reprezenta între 60% și 70% din cazuri. Camiña subliniază că, deocamdată, este o corelație, fără a se fi demonstrat că lipsa auzului cauzează boala neurologică.

Cercetătorii încearcă să cuantifice relația dintre deteriorarea cognitivă și pierderea auzului. Un studiu a concluzionat că fiecare deteriorare de 10 decibeli este asociată cu o creștere de 16% a riscului de a suferi de demență. Această descoperire capătă o relevanță și mai mare într-un context de îmbătrânire a populației și de longevitate crescută: se estimează că numărul persoanelor cu demență va crește de la 57,4 milioane în 2019 la 152,8 milioane în 2050 la nivel mondial.

Pierderea auzului a fost recunoscută ca principalul factor de risc modificabil pentru deteriorarea cognitivă și demență. Există mai multe mecanisme care ar putea explica cum crește deteriorarea cognitivă. Camiña menționează creșterea sarcinii cognitive: „Pierderea auzului obligă la dedicarea mai multor resurse cognitive pentru procesarea vorbirii și a sunetelor, ceea ce reduce disponibilitatea acestor resurse pentru alte funcții cognitive, cum ar fi memoria și atenția”. La aceasta se adaugă, potrivit expertului, o atrofie accelerată în anumite regiuni ale creierului. De exemplu, cele implicate în procesarea auditivă, limbaj și memorie.

În plus, pierderea auzului adesea duce la izolare socială. Acest lucru, potrivit neurologului, diminuează stimularea cognitivă și crește riscul de deteriorare cognitivă, demență și depresie. „La persoanele în vârstă, amplifică efectul de «singurătate» de care persoana ar putea suferi deja și incertitudinea de a nu percepe corect sunetele”, spune Francesc Carreño, șeful de audiologie.

Controale anuale după vârsta de 60 de ani

A auzi bine este foarte important. La fel de important ca și îngrijirea vederii, a memoriei sau a mobilității, conform lui Manuel Mozota Núñez, șeful Grupului de lucru pentru Otorinolaringologie. Nu numai că ajută la reducerea riscului de deteriorare cognitivă, dar „este fundamental în fața alarmelor, soneriilor și claxoanelor”: „O bună auzire previne accidentele domestice și accidentele pe stradă”.

Pierderea auzului la persoanele în vârstă apare din cauza presbiacuziei – pierderea progresivă a auzului din cauza uzurii și a vârstei. Așa indică Carreño: „Acest lucru face ca majoritatea oamenilor, începând cu vârsta de 50 de ani, să înceapă să observe că anumite sunete nu le mai aud ca înainte sau că încep să nu mai înțeleagă cu aceeași fluiditate în conversații”.

„Degenerarea urechii interne face ca celulele să se deterioreze și să nu se regenereze”, adaugă Mozota, care subliniază că pot apărea și alterări ale nervului auditiv și ale creierului. Expertul evidențiază că expunerea prelungită la zgomot, anumite medicamente ototoxice și factori de sănătate precum hipertensiunea sau diabetul pot afecta, de asemenea, auzul.

„Dacă putem face ceva pentru a «îmbătrâni bine», pe lângă exercițiile fizice, este să avem grijă și să tratăm sănătatea noastră auditivă”, explică Paula Sánchez. Toți experții consultați îi sfătuiesc pe adulți să se supună controalelor auditive periodice la fiecare unu sau doi ani – în special după vârsta de 50 sau 60 de ani. „Ar fi convenabil după 60 de ani să includem auzul în controalele de sănătate, la fel cum se revizuiesc alte patologii”, consideră Mozota. Corectarea la timp a pierderii auzului, de exemplu cu aparate auditive, previne agravarea problemelor asociate.

Sánchez recomandă efectuarea primei verificări la un medic ORL. Odată făcută și atâta timp cât nu apar noi simptome sau probleme de sănătate legate de ureche, ea subliniază că verificările ulterioare pot fi efectuate și în centre sau cabinete specializate în audiologie. Este suficient să căutați pe Google pentru a găsi centre care oferă verificări auditive gratuite.

Există persoane în vârstă care consideră „normală” pierderea auzului la o anumită vârstă, potrivit lui Sánchez. Dar nici nu este „normal”, nici nu trebuie să aștepți să ai probleme grave de comunicare pentru a căuta o soluție. Audioproteziștii tratează de obicei persoane de 60 de ani sau mai în vârstă cu pierdere avansată. „După ce le punem întrebări pentru a afla cazul lor, ne dăm seama că au avut această problemă de mult timp și că au așteptat să aibă probleme reale de comunicare pentru a o verifica”, explică Carreño.

Celor care folosesc aparate auditive sau au avut anterior o patologie auditivă, Mozota îi sfătuiește să facă o verificare mai des – la fiecare șase până la 12 luni – pentru a controla evoluția. „Dacă apar acufene, dificultăți de a auzi conversații, durere, secreții din canalul auditiv extern sau amețeli, trebuie să ne programăm o consultație la medicul de familie sau la otorinolaringolog”, adaugă el.

Limitarea expunerii la zgomot

Pentru a preveni pierderea auzului, limitați expunerea la zgomot. OMS indică faptul că nivelurile sonore sub 80 dB este puțin probabil să provoace leziuni auditive. Pe măsură ce intensitatea sunetului crește, crește și posibilitatea de a vă deteriora urechile. Rubén Polo subliniază că expunerea prelungită – opt ore sau mai mult – la zgomote peste 85 de decibeli poate produce leziuni auditive.

Mozota oferă câteva date pentru a pune în perspectivă: „O conversație normală emite sunete de aproximativ 60 dB, în timp ce un concert live sau muzica dintr-o discotecă depășește de obicei 100 de decibeli”. Muzica puternică cu căști „de obicei se situează între 95 și 105 decibeli, o sirenă de ambulanță atinge între 110 și 120, motorul unui avion între 130 și 140, iar o împușcătură sau o petardă poate depăși 150 de decibeli”. În medii cu zgomot puternic sau prelungit, cum ar fi evenimente sportive, concerte sau la utilizarea uneltelor, Sánchez recomandă utilizarea dopurilor de urechi. De asemenea, sfătuiește să nu folosiți căști mai mult de o oră pe zi și să mențineți volumul sub 60%.

Dopuri de ceară și curățarea urechii

Episoadele tranzitorii de pierdere a auzului cauzate de dopuri de ceară nu cresc riscul de pierdere permanentă a auzului sau de deteriorare cognitivă, atâta timp cât sunt identificate și tratate la timp. Așa indică Camiña, care recunoaște că în cazuri excepționale, dacă obstrucția persistă fără tratament o lungă perioadă de timp, pot apărea complicații.

Pentru a avea grijă de sănătatea auditivă și a evita infecțiile, este esențială o igienă corectă. „Nu trebuie să vă spălați urechile acasă”, explică Sánchez. După cum explică expertul, urechea se „autogenerează”. Sau, cu alte cuvinte, „canalul nostru auditiv împinge murdăria în afară”, explică Carreño. Adică, curățarea trebuie limitată la pavilionul urechii: nu trebuie introdus nimic în interiorul urechii. Sánchez explică că este suficient să uscați urechea folosind un prosop sau chiar bețișoare: „Sunt concepute pentru a curăța cotloanele urechilor noastre, nu pentru a le introduce în canalul auditiv”.

Pe lângă bețișoare, Mozota sfătuiește să evitați introducerea în canalul auditiv a agrafelor, cheilor sau degetelor: „Ele doar împing cerumenul în interior și pot deteriora timpanul”. De asemenea, nu recomandă aplicarea de ulei, alcool sau orice remediu casnic. „Și nu faceți niciodată o spălare dacă aveți durere”, adaugă el. Dacă se acumulează multă ceară, Mozota subliniază că se pot folosi picături sau spray-uri specifice pentru igiena urechii, aplicându-le cu capul înclinat. Dar avertizează că nu este bine să abuzați de ele. Dacă cineva trebuie să curețe acest canal, ar trebui să meargă la centrul de sănătate sau la un otorinolaringolog.