În câteva cuvinte
Controversa privind Nanotyrannus s-a încheiat: noile studii demonstrează că este o specie de dinozaur separată, nu un T-rex juvenil. Această descoperire, bazată pe metode avansate de histologie, redefinește înțelegerea ecosistemelor preistorice și impune reevaluarea fosilelor.
O controversă științifică de zeci de ani, care a divizat comunitatea paleontologică, a ajuns la un deznodământ. Ceea ce se credea a fi exemplare juvenile de Tyrannosaurus rex s-a dovedit, în urma unor noi studii, a fi o specie distinctă de dinozaur – Nanotyrannus lancensis – care a coexistat cu celebrul T-rex acum aproximativ 67 de milioane de ani.
Deși mult mai mic în comparație cu Tyrannosaurus rex, având jumătate din dimensiune și o masă musculară de zece ori mai redusă, Nanotyrannus era totuși un prădător formidabil. Craniul său măsura 59 de centimetri în lungime, iar greutatea sa probabil atingea aproximativ 700 de kilograme, comparabilă cu cea a celui mai mare prădător terestru actual, ursul polar. Spre deosebire de T-rex, Nanotyrannus poseda mai mulți dinți și un bot mai lung, caracteristici care l-ar fi făcut mai rapid și mai agil.
Dezbaterea a început în 1942, odată cu descoperirea unui craniu de teropod mic în formațiunea Hell Creek din Montana, Statele Unite. În 1988, acesta a fost clasificat ca fiind o nouă specie, Nanotyrannus lancensis. Cu toate acestea, alți cercetători au contestat rapid această clasificare, sugerând că ar fi fost de fapt un T-rex juvenil, având în vedere asemănările fizice și faptul că fusese găsit în aceeași formațiune geologică. Această dispută a generat o „bătălie a publicațiilor” care a durat patru decenii.
Soluționarea controversei a fost posibilă prin aplicarea unei noi metode de histologie a osului hioid – un os situat sub maxilar – care permite examinarea microscopică a structurii unui fosil pentru a detecta detalii de creștere. Această tehnică, alături de analiza inelelor de creștere din oasele lungi, a permis oamenilor de știință să concluzioneze că exemplarele studiate de Nanotyrannus erau aproape sau atinseseră deja maturitatea scheletică, confirmând statutul lor de specie separată.
Această descoperire redefinește înțelegerea ecosistemelor din Hell Creek și a diversității dinozaurilor prădători care existau înainte de evenimentul de extincție din Cretacic. Deși popularitatea T-rex-ului a alimentat intens dezbaterea, noile dovezi au convins majoritatea oamenilor de știință, încheind o eră de incertitudine și deschizând calea pentru o reevaluare a multor fosile considerate anterior a fi T-rex juvenili.
