Oamenii ajung să creadă în teorii absurde din aceleași motive pentru care ajung să creadă în orice altceva. Un caz notoriu este cel al lui "Mad Mike" Hughes, care în 2020 și-a pierdut viața într-un accident cu o rachetă artizanală, încercând să demonstreze că Pământul este plat. Convingerea sa, deși extremă, nu este unică; de-a lungul istoriei și în diverse culturi, indivizii au susținut credințe ferme, aparent fără dovezi solide.

Pentru antropologii evoluționari, persistența acestor "credințe extraordinare" reprezintă o enigmă. Deși mintea umană a evoluat pentru a forma modele precise ale lumii, este surprinzător de deschisă către idei lipsite de fundament.

O nouă analiză publicată în revista "Trends in Cognitive Sciences" sugerează că motivele pentru care oamenii cred în Pământul plat, spirite sau vaccinuri cu microcipuri sunt aceleași ca și pentru alte credințe: experiențele lor îi determină să le considere adevărate.

Teorii ale credințelor extraordinare

Majoritatea oamenilor de știință sociali au avut o abordare diferită. Ei au fost uimiți de rezistența anumitor credințe supranaturale, teorii ale conspirației și pseudoștiințe la dovezi contradictorii, presupunând că experiența nu este relevantă. În schimb, s-au concentrat pe doi factori principali:

• Bias-uri cognitive: Mulți psihologi susțin că oamenii folosesc "scurtături mentale" în raționament. De exemplu, sunt predispuși să vadă intenție și inteligență în spatele evenimentelor aleatorii, explicând de ce cred în zeități care controlează fenomene precum vremea.
• Dinamica socială: Oamenii adoptă anumite credințe nu neapărat pentru că sunt sigure de adevărul lor, ci pentru că sunt împărtășite de alții sau pentru a transmite ceva despre ei înșiși. O comunitate loială și de susținere poate fi un motiv puternic pentru a adera la credințe neobișnuite.

Ambele abordări oferă explicații parțiale, dar neglijează trei moduri în care experiența, alături de ceilalți doi factori, poate modela aceste idei.

Experiența ca filtru

Experiența poate acționa ca un filtru, determinând ce credințe extraordinare se răspândesc cu succes. De exemplu, teoria Pământului plat, deși demonstrată științific ca falsă, persistă deoarece "pare" plat atunci când suntem pe el. Această dovadă vizuală subiectivă poate fi mai convingătoare pentru unii decât dovezile științifice.

Experiența ca scânteie

Experiențele ciudate, cum ar fi halucinațiile auditive sau paralizia în somn, pot servi drept scântei pentru credințe extraordinare. Paralizia în somn, un fenomen înfricoșător și comun, în care o persoană se simte trează dar nu se poate mișca, este adesea interpretată ca fiind cauzată de o prezență amenințătoare. Fără o explicație științifică, este ușor să atribuiți astfel de experiențe ființelor supranaturale.

Experiența ca instrument

A treia cale este aceea în care oamenii nu doar adoptă credințe, ci dezvoltă practici imersive care le fac să pară adevărate. De exemplu, o femeie agricultoare din Lesotho, care se confruntă cu avorturi spontane, ar putea apela la o vindecătoare tradițională care îi oferă o băutură halucinogenă pentru a comunica cu strămoșii. Viziunile rezultate pot consolida credința în existența spiritelor. Astfel de practici, precum rugăciunea, dansurile ritualice sau utilizarea substanțelor psihoactive în context religios, creează "dovezi" care validează credințele asociate.

Ce urmează?

Credințele extraordinare nu sunt intrinsec bune sau rele. Credințele religioase, de exemplu, oferă sens și un sentiment de comunitate. Însă, dezinformarea în știință și politică este extrem de periculoasă. Recunoașterea modului în care aceste credințe se formează din experiență poate ajuta cercetătorii să găsească modalități mai bune de a combate răspândirea lor.

De asemenea, această perspectivă poate încuraja o mai mare compasiune față de persoanele cu credințe diferite. Ele nu sunt "nebune" sau nesincere; la fel ca oricine altcineva, ele consideră că dovezile sunt de partea lor.