Este esențial ca profesorii să cultive nu doar cunoștințe, ci și gândirea critică, empatia, altruismul și solidaritatea în rândul elevilor. Această perspectivă subliniază importanța fundamentală a unei viziuni clare asupra sensului și scopului formării cadrelor didactice, atât în faza inițială, cât și pe parcursul dezvoltării profesionale continue, care, din păcate, este adesea neglijată.

Educația, în orice democrație autentică, este considerată un drept esențial și un bun comun. Prin urmare, formarea profesorilor trebuie să aducă o contribuție decisivă la garantarea acestui drept, cultivând cetățeni pe deplin responsabili, critici și constructivi. Aceasta înseamnă nu doar transmiterea moștenirii culturale, ci și încurajarea valorilor și principiilor democratice.

Actualele programe de formare, caracterizate prin planuri de studiu repetitive și o lipsă de direcție în formarea continuă, necesită o revizuire urgentă. Este crucial să se realizeze un diagnostic amănunțit pentru a înțelege ce funcționează și ce nu, în loc să se lanseze noi proiecte fără o evaluare prealabilă. Acest diagnostic ar trebui să implice o gamă largă de voci, nu doar experți de la vârf, pentru a asigura credibilitate și un sprijin extins.

De asemenea, este necesar să se creeze condiții favorabile pentru dezvoltarea profesională continuă a profesorilor. Aceasta implică o cultură instituțională bazată pe colaborare, sprijin și o etică a îngrijirii, în special în contexte defavorabile. Formarea nu trebuie să fie un simplu "supermarket" de cursuri individuale, ci un proces coral, bazat pe colegialitate și leadership pedagogic democratic, cu implicarea familiilor și a comunității.

În cele din urmă, provocarea constă în elaborarea de planuri care să genereze sens și scop, fără a impune rute rigide, și în crearea de condiții și procese cheie care să susțină o cultură a formării continue. Numai astfel se poate garanta o educație de calitate, justă și echitabilă pentru toți.