Într-o lume marcată de un paradox al cunoașterii, unde informațiile sunt mai accesibile ca niciodată, dar dezinformarea și iraționalitatea persistă, se face simțită o nevoie urgentă de mai mulți filozofi. Această perspectivă provine de la un fost om de știință, care, contrar preconcepțiilor, nu își imaginează un univers lipsit de gândire filozofică, deoarece ar duce la o dezorientare generală.

Articolul aduce în discuție figuri emblematice ale filozofiei și științei. Autorul își exprimă o aversiune față de unele erori ale lui Aristotel, precum ideea că obiectele grele cad mai repede decât cele ușoare, o concepție care a dominat timp de două milenii și care ar fi putut fi ușor infirmată printr-un experiment simplu.

Meritul corectării acestei erori îi revine lui Galileo Galilei, considerat primul experimentalist. El a demonstrat, cu riscuri considerabile, că Aristotel se înșela. Deși Galileo a realizat experimente ingenioase, cum ar fi observarea dezvoltării inimii la embrionul de pui, autorul se întreabă de ce nu a urcat o pantă pentru a verifica personal teoria căderii obiectelor.

Mai mult, autorul își exprimă o admirație profundă pentru Platon, mentorul lui Aristotel la Academia din Atena. Ideile platoniciene, cu o "simplicitate fructuoasă", "geometrie necesară" și "proprietăți emergente" precum poliedrele regulate (tetraedrul, cubul, octaedrul, dodecaedrul și icosaedrul), sunt prezentate ca exemple de înțelegere profundă. Conceptele platonice despre idei înnăscute, în special cele geometrice (precum cea mai scurtă distanță între două puncte), sunt considerate esențiale pentru înțelegerea lumii, infirmând conceptul de "tabula rasa" al lui Skinner.

Filosoful preferat al autorului rămâne însă Immanuel Kant, care a sintetizat întreaga filozofie în patru întrebări fundamentale: "Ce pot să știu?", "Ce trebuie să fac?", "Ce îmi este permis să sper?" și "Ce este omul?". Autorul subliniază că trăim într-un moment istoric propice reevaluării acestor întrebări. Prima întrebare, legată de cunoaștere, este acum paradoxal de complicată: deși avem acces la o cantitate imensă de informații și mijloace de verificare, miliarde de oameni aleg să ignore adevărul, cedând în fața minciunii, superstiției și ideologiilor toxice.

În acest context, este aproape imposibil să răspundem cu discernământ la a doua și a treia întrebare. Însă la a patra întrebare, "Ce este omul?", răspunsul este amar: ființa umană este, în același timp, cel mai inteligent și cel mai nechibzuit dintre animalele de pe Pământ. De aceea, concluzia este clară: "avem nevoie de mai mulți filozofi."