În câteva cuvinte
Kamel Daoud, scriitor algerian exilat în Franța, discută despre romanul său *Huríes*, care explorează teme precum condiția femeilor în Algeria, violența războiului civil și impactul islamismului. Cartea, câștigătoare a premiului Goncourt, a generat controverse și critici, dar Daoud își susține perspectiva, subliniind importanța confruntării cu trecutul și a apărării libertății. El vorbește deschis despre cenzură, despre alegerea exilului și despre complexitatea identității franco-algeriene.
Kamel Daoud și controversa romanului *Huríes*
Algerianul Kamel Daoud (născut în Mostaganem, 1970) a transformat literatura – și, anterior, jurnalismul – într-o arenă a luptei intelectuale. A câștigat recunoaștere în 2013 cu *Meursault, contraanchetă*, o rescriere a romanului *Străinul* de Albert Camus, din perspectiva fratelui arabului anonim ucis de naratorul romanului original. În cea mai recentă carte a sa, *Huríes* (publicată în România de editura Nemira), câștigătoare a premiului Goncourt în 2024, Daoud îi dă glas lui Aube, o femeie marcată de violența războiului civil algerian, care a provocat aproximativ 200.000 de morți între 1992 și 2002.
Un islamist i-a tăiat gâtul când era copil, lăsând-o mută. Acum, însărcinată, se adresează fiicei pe care o poartă în pântece, fără să știe încă dacă vrea să-i dea viață sau nu. Romanul abordează condiția femeilor în Algeria și povara miturilor religioase, pe care Daoud le consideră o frână în calea emancipării lor. Poziția sa critică față de islamism i-a atras amenințări: în 2014, un imam salafist a emis o fatwă împotriva lui. În 2023, după un deceniu de persecuție, Daoud s-a exilat în Franța.
Acest lucru nu a înlăturat criticile, care vin din mai multe direcții: guvernul algerian continuă să-l preseze, unele feministe îl acuză de paternalism, iar vocile postcoloniale îi reproșează că întărește stereotipurile despre înapoierea lumii arabe. Cea mai recentă controversă: plângerea unei femei algeriene, victimă a unui atentat în anii '90 (și fostă pacientă a soției autorului, care este psihiatru), care îl acuză că și-a însușit povestea ei fără consimțământ pentru a scrie *Huríes*. Impasibil și precis ca un lunetist, Daoud ne-a primit la sediul istoric al editurii sale franceze, Gallimard, în cartierul parizian Saint-Germain.
Dialog cu Kamel Daoud
Întrebări și răspunsuri
Î. Romanul dumneavoastră nu poate fi publicat în Algeria din cauza legii care interzice orice operă despre așa-numitul deceniu negru, când a avut loc războiul civil. Ați scris cartea știind că nu va fi citită în țara dumneavoastră?
R. Știam că va fi citită, chiar dacă în mod clandestin. În Algeria, cărțile interzise își găsesc calea, iar a mea circulă în versiune piratată. De când am câștigat Goncourt – și chiar înainte, când cartea se vânduse deja în 140.000 de exemplare în Franța – am înțeles că regimul nu mă va lăsa în pace.
Î. Este o carte scrisă împotriva cenzurii, împotriva tabuului?
R. În primul rând, este o carte despre condiția femeilor. Sunt convins că o societate care oprimă femeile nu poate fi o societate fericită.
(...
