Stadionul vibrează când Jakob Ingebrigtsen se așază la linia de start

Stadionul vibrează când Jakob Ingebrigtsen, atletul care își dublează obiectivele la fiecare campionat, se așază la linia de start. Norvegianul nu face selecție. Ori de câte ori poate, aleargă. Și la Nanjing (China), ca și cu două săptămâni mai devreme la Apeldoorn, intenționează să încerce să devină campion la 1.500m și 3.000m, așa cum a încercat și la 1.500m și 5.000m la Jocurile de la Paris. Iar când și-a rezolvat deja prima cursă cu câteva accelerări și o victorie incontestabilă, poate mai rapid decât la alte campionate, omul care aspiră să-l egaleze pe Haile Gebrselassie, dublu campion în 1999, trece repede prin zona mixtă și, când era pe cale să plece, cineva îi adresează o ultimă întrebare: „Jakob, nu ești dezamăgit să vezi că rivalii tăi olimpici nu sunt prezenți?”. Iar norvegianul, cu brațele încrucișate, zâmbește și răspunde în stil galician: „Nu suntem cu toții?”

Cam ca Ingebrigtsen, trecând de pe ultimul loc pe primul

Cam ca Ingebrigtsen, trecând de pe ultimul loc pe primul, Mariano García, același care a spus că a venit la Nanjing pentru a-l învinge pe norvegian, zâmbește la coada grupului văzând că este dus cu trăsura într-o serie de 1.500m, a patra, neobișnuit de lentă. Pepe Peiró, selecționerul, strigă de pe tribună, când au parcurs deja jumătate din cursă, să continue așa, să stea liniștit acolo, în spate. Așa că murcianul din Cuevas de Reyllo își ascuțește cuțitele și, când consideră oportun, accelerează și se plasează în frunte. De acolo, un 400m în 51,39s cu care nimeni nu poate concura. „După 800, aproape 1.000, am trecut înainte, fără să trag tare, păstrându-mi gloanțe pentru ultimul tur, care aveau să vină ca nebunii, și atunci mi-am folosit viteza și am terminat puternic”.

Mai multe informații

Mai multe informații: Ana Peleteiro conduce o selecție de nonconformiști la Nanjing. Mariano, care a fost deja campion mondial „indoor” la 800m, își explică cursa alături de portughezul Isaac Nader, care se antrenează în Soria cu Enrique Pascual, imediat după ce află că celălalt spaniol, Adrián Ben, va fi de asemenea în finală. Și apoi adaugă: „Sper să ne bucurăm de finala hispanilor împotriva lui Jakob”. Calificarea lui Ben nu a fost la fel de plăcută. Centollo de Viveiro a alergat prima serie în 3m 36,95s, cel mai bun timp al său pentru acest atlet care și-a făcut palmaresul la 800m, și trebuie să aștepte până la ultima rundă pentru a confirma că va fi și el în finala de duminică (13.15, Teledeporte).

Esther Guerrero, înțeleaptă și combativă, a ales să preia conducerea și să gestioneze viteza după bunul plac. Pariul i-a reușit catalanei, care a terminat pe locul trei și s-a calificat pe locuri pentru a doua finală consecutivă a unui Campionat Mondial sub acoperiș. Cea din Banyoles a fost recunoscătoare că selecția a călătorit cu cinci zile înainte. „Cred că suntem cu toții foarte adaptați”, a spus Guerrero, la fel cum au putut spune și cei trei spanioli, membri ai grupului de nonconformiști care au decis să continue după Apeldoorn în căutarea revanșei și care au obținut vineri calificarea pentru semifinalele de 800m. Lorea Ibarzabal, Josué Canales și Álvaro de Arriba nu au iertat. „Lucrurile ușoare nu-mi reușesc de obicei, dar pe cele dificile le gestionez mai bine și astăzi l-am avut în cursă pe campionul și vicecampionul Europei”, a explicat De Arriba din Salamanca.

Guillem Crespí, de asemenea, a reușit. După ce a terminat pe locul șase la Apeldoorn, sprinterul din Barcelona care nu tremură pe marile scene a trecut în semifinale și a obținut un meritat loc cinci (6,64s). Curgătorilor de 400 li s-a întâmplat contrariul față de alergătorii de fond. Vicecampionii europeni de 4x400 nu au strălucit în Cubul din Nanjing. Mark Fernández nu a putut concura din cauza unei accidentări, iar Manuel Guijarro, care a avut o situație foarte complicată pe culoarul 2, a terminat pe locul șase în seria sa.