Situația din Gaza și implicațiile politice

Mașina de război israeliană este din nou în acțiune în Gaza, cu o virulență sporită, noi bombardamente asupra civililor, strămutări de populație și o blocadă strictă a aprovizionării și energiei, care pun în pericol supraviețuirea locuitorilor din zona ruinată a Fâșiei. Așa cum se temea toată lumea, armistițiul în trei etape negociat de Israel și Hamas, sub auspiciile Statelor Unite, Egiptului și Qatar, nu a reușit să intre în a doua etapă. Aceasta presupunea returnarea tuturor ostaticilor răpiți de Hamas și retragerea completă a trupelor israeliene. Cea de-a treia fază a acordului, reconstrucția și organizarea păcii sub administrație palestiniană, este în prezent o fantezie.

Netanyahu a acceptat cu greu încetarea focului în ultimele săptămâni ale președinției lui Joe Biden, împins în special de dorințele lui Donald Trump, care dorea să ajungă la Casa Albă ca pacificator al Orientului Mijlociu și al Ucrainei. Stabilitatea guvernului său de extremă-dreapta, plin de susținători deschiși ai soluțiilor anexioniste drastice, care implică epurarea etnică și chiar exterminarea populației palestiniene, a fost momentan în joc. Ulterior, a profitat de provocările Hamas la eliberarea ostaticilor, exhibiții impudice ale unei forțe pe care organizația teroristă nu o mai are, pentru a schimba condițiile celei de-a doua faze, astfel încât întoarcerea la arme să fie inevitabilă. Este războiul personal al lui Netanyahu, care a recuperat unul dintre miniștrii săi de extremă-dreapta și a reușit să-l țină pe un altul în guvern. Sprijinul deplin al lui Trump a fost decisiv, acesta amenințând cu „deschiderea porților iadului” dacă Hamas nu acceptă să predea ostaticii fără ca Israelul să-și retragă trupele. În plus, i-a oferit lui Netanyahu un nou stimulent pentru a continua și intensifica războiul prin promovarea unui proiect aberant de reconstrucție turistică a Gazei, finanțat de Statele Unite și fără palestinieni.

Netanyahu încearcă să supraviețuiască politic cu un dublu stimulent pentru extremiști: anexarea teritorială care ar putea rezulta din acest război și blocarea oricărei formule a statului palestinian. De aceea are nevoie de război permanent. În timpul armistițiului, a intensificat intervențiile militare în Cisiordania, cu scopuri foarte asemănătoare cu cele arătate în Gaza. Intervenția în Liban nu s-a încheiat încă și au fost extinse ocupația și bombardamentele în Siria. Și rămâne deschisă posibilitatea atacării instalațiilor nucleare ale Iranului. Dar Gaza este miezul conflictului. În Fâșie nu poate exista pace dacă armata israeliană nu se retrage și nu se constituie o administrație palestiniană, care ar trebui să țină cont într-un fel sau altul de ideologia pe care Hamas o reprezintă și prefigurează, de asemenea, formula celor două state. Datorită războiului, Netanyahu va avea bugete, va evita dizolvarea Knesset-ului și, prin urmare, probabil înfrângerea electorală. Va putea culmina cu epurarea pe care o efectuează în securitatea militară, armată și Parchet, urmând același model de supunere a statului loialității personale pe care îl folosește Trump. Astfel va evita anchetele cu privire la responsabilitățile sale în prevenirea atacurilor din 7 octombrie 2023, investigațiile privind corupția din mediul său și acuzațiile judiciare care îl afectează personal. Echivalează cu a nu ține cont de soarta ostaticilor și a considera inexistente acuzațiile de crime de război și genocid împotriva populației palestiniene. Cu căutarea impunității sale, cu atacurile sale asupra statului de drept și a instituțiilor, Netanyahu și-a plasat țara într-o deriva periculoasă, neliberală și autoritară, care are nevoie de din ce în ce mai mulți morți și mai multă suferință pentru a se menține.