Viitorul nu mai este ce a fost, spunea Paul Valéry.

Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a reluat citatul pentru a începe recentul său discurs la Universitatea Goethe din Frankfurt. A ilustrat astfel momentul de extremă incertitudine vitală cu care se confruntă continentul.

Tarifele comerciale "dus-întors" planează asupra terenului de joc comercial, acum mai degrabă un câmp de luptă unde minele explodează când te aștepți mai puțin, la lovituri de tweet-uri ale generalului Trump; dividendul păcii, de care Europa a beneficiat atât de mult timp de decenii, lasă locul supracostului reînarmării — si vis pacem, para bellum; iar simetria tradițională a BCE și a Rezervei Federale în ceea ce privește creșterea sau scăderea ratelor dobânzilor s-a evaporat, fiecare luând propria cale, deși încep să intoneze o muzică din ce în ce mai asemănătoare.

După reuniunea din martie, președintele FED, Jerome Powell, a subliniat, de asemenea, creșterea incertitudinii din cauza tarifelor. Iar organismul pe care îl conduce a redus previziunile de creștere a PIB-ului și le-a mărit pe cele privind inflația, exact ca BCE.

În acest context, de vizibilitate redusă asupra modului în care vor evolua pe termen mediu creșterea economică și prețurile, planificarea politicii monetare a devenit o activitate cu risc ridicat. Și obligă la acrobații dialectice pline de condiționale și precauții. "O cheltuială mai mare pentru apărare [...] ar putea, în principiu, să stimuleze inflația. Cu toate acestea, tarifele americane ar putea, de asemenea, să reducă cererea de exporturi din UE și să redirecționeze excesul de capacitate al Chinei către Europa, ceea ce ar putea exercita presiuni în jos asupra inflației", a afirmat Lagarde în acea intervenție în Germania.

Este un mod de a spune că, având în vedere că cele 27 de state membre pun în funcțiune mecanismele de cheltuieli pentru a se dota cu blindate și avioane de vânătoare, nu este exclus ca prețurile să abandoneze tendința lor descendentă și să sufere o oarecare creștere. Și, în același timp, de a reaminti că, în acest continuu conflict de forțe care este economia, s-ar putea întâmpla exact contrariul: dacă întreprinderile europene nu mai reușesc să-și plaseze produsele în SUA la fel de ușor, deoarece tarifele le-au făcut mai scumpe și, prin urmare, mai puțin competitive, vor trebui să vândă o parte în Europa, chiar cu prețul scăderii prețului. Ceva similar se aplică și Chinei: dacă se lovește de un zid în SUA, fluxul de mărfuri asiatice cu costuri reduse se va devia către Europa, contribuind astfel la scăderea inflației.

Joia aceasta, totuși, Lagarde a admis într-o audiere în Parlamentul European că un nou val de tarife ar putea duce la creșterea inflației. Și a prezentat cifre concrete. "Măsurile de represalii ale UE și un euro mai slab — rezultat al unei cereri americane mai mici de produse europene — ar putea crește inflația cu aproximativ jumătate de punct procentual", au fost cuvintele sale exacte.

Asta ar complica eforturile BCE de a stabiliza prețurile și, în același timp, ar încetini avansul PIB-ului. "Cea mai mare parte a impactului asupra creșterii economice s-ar concentra în jurul primului an după creșterea tarifelor; apoi ar scădea în timp, dar ar lăsa un efect negativ persistent asupra nivelului de activitate", a avertizat Lagarde.

Creșterea cheltuielilor pentru apărare și impactul comercial, doi factori care acum câteva luni nu erau pe masă, vor câștiga probabil greutate în previziunile experților BCE, care încă au dificultăți în a le insera în modelele lor de analiză din cauza schimbărilor continue de opinie ale lui Donald Trump, a întârzierilor în implementarea represaliilor europene și a caracterului incipient al programului de înarmare al celor 27 de state. În perspectiva următoarei sale decizii, pe care o va anunța pe 17 aprilie, Joia Mare, dilema este pe masă: să continue scăderea ratelor dobânzilor sau să facă o pauză după cinci reduceri consecutive?

Consens Fragil

După șase reduceri în șapte reuniuni, care au făcut ca ratele dobânzilor să scadă de la 4% la 2,5% fără prea multă opoziție, divergențele încep să apară în cadrul Eurobăncii. Guvernatorul austriac Robert Holzmann, numit de partidul de extremă dreapta, Partidul Libertății, s-a declarat deschis în favoarea întreruperii reducerilor în aprilie. "Următoarea reuniune va trata despre câți dintre membrii Consiliului care au susținut până acum reducerile, dar și-au exprimat îngrijorările, vor putea înclina atunci să nu susțină o altă scădere a ratelor dobânzilor", a spus vineri într-un interviu acordat presei germane.

Holzmann, care a fost singurul membru al Consiliului Guvernatorilor care nu a susținut scăderea din martie, vorbește chiar despre reluarea creșterilor dacă tarifele, cheltuielile mai mari pentru apărare sau relaxarea frânei datoriei germane duc la o inflație mai mare. "În acest caz, politica monetară ar trebui probabil să meargă în cealaltă direcție", a susținut austriacul, al cărui mandat se încheie în august.

La rândul său, guvernatorul finlandez, Olli Rehn, care tocmai a fost confirmat pentru un nou mandat și va mai rămâne încă șapte ani în fruntea băncii centrale, a lansat marți un mesaj mai optimist. "Inflația în zona euro se stabilizează la obiectivul de 2% al BCE", a asigurat el. Și a lăsat să se înțeleagă că BCE ar putea avea nevoie de noi reduceri dacă turbulențele comerciale afectează creșterea.

Abordarea bazată pe date pe care Lagarde o predică de luni de zile a câștigat accent după reuniunea din martie, ultima simplă, în sensul că nu existau îndoieli că banca va efectua o reducere. Deși cuvântul "incertitudine" este acum comoditatea pe care Frankfurt o repetă insistent pentru a îngloba o serie de șocuri geopolitice și comerciale, Consiliul Guvernatorilor s-ar putea confrunta cu anumite date favorabile: scăderea abruptă a prețului gazelor naturale, încurajată de negocierile de pace din Ucraina, oferă argumente pentru a crede că datele privind inflația din martie vor fi pozitive. "Consider probabil că va scădea cu câteva zecimi datorită prețurilor la energie din ultima vreme și ținând cont de faptul că inflația de bază rămâne relativ stabilă, dar cu o tendință ușoară de scădere", estimează Ángel Talavera, economist șef pentru Europa la Oxford Economics.

Între timp, Euribor, un indicator strâns legat de ratele dobânzilor, care afectează direct persoanele cu credite ipotecare cu rată variabilă, se află într-un moment de impas. Dacă în ianuarie a început anul cu creșteri, rupând o serie favorabilă de nouă luni, iar în februarie a reluat scăderile, acum, în martie, a luat a treia cale, cea a stagnării, penalizat de îndoielile cu privire la dacă BCE va continua să scadă ratele dobânzilor de la 2,5% în prezent sau, dimpotrivă, preferă să se oprească și să vadă. În lipsa a ceea ce se va întâmpla în ultimele sesiuni înainte de închiderea lunară, rata medie este ușor peste 2,407% cu care s-a încheiat februarie, dar, deoarece comparația valabilă pentru revizuirea cotelor este martie 2024 și nu luna precedentă, creditele vor continua să se ieftinească, deoarece acum 12 luni era la 3,718%.