„Noi, spaniolii recunoscători lui Francisco Franco…”. Așa începe manifestul promovat de așa-numita Platformă 2025, care intenționează să contracareze, prin discuții și evenimente omagiale, calendarul celor aproximativ o sută de acțiuni organizate de Guvern cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a morții dictatorului și a începutului tranziției spre democrație.

Lista de aderenți — peste 1.200, conform grupului — reunește aristocrați cu bărbați și femei cu antecedente polițienești și penale; militari în retragere, preoți, profesori și chiar judecători. Au semnat acest manifest, printre alții, pușcistul Antonio Tejero și fiul său preot; președintele Fundației Naționale Francisco Franco, Juan Chicharro; cel al pseudo-sindicatului ultra Manos Limpias, Miguel Bernad; generalul în retragere Blas Piñar Gutiérrez, fiul fondatorului Fuerza Nueva și semnatar, în 1981, al Manifestului celor 100 în sprijinul puciștilor de la 23-F; José Luis Roberto, președintele organizației ultra España 2000; șase membri ai familiei ministrului franchist Utrera Molina, precum și Luis Alfonso de Borbón y Martínez Bordiú, strănepotul lui Franco, și alți nepoți ai dictatorului.

Îl subscrie, de asemenea, José Yusti, magistrat deja pensionat care a încercat să paralizeze transferul rămășițelor lui Franco din Valea Cuelgamuros; Ramiro Grau Morancho, fost procuror condamnat pentru corupție de minori; alți falangiști și managerul barului Una, Grande y Libre, chinezul Chen Xianwei.

Platforma va fi prezentată oficial la Madrid și Valencia pe 1 aprilie, data la care, în 1939, Franco a câștigat Războiul Civil Spaniol. Promotorii săi își propun să combată „minciunile împotriva Caudillo” care, conform manifestului, „a fost obiectul celor mai brutale acuzații false”, dar debutează cu o colecție de falsități despre dictator, cum ar fi că a adus Spaniei „o pace prosperă și prelungită”.

Manifestul critică astfel legislația privind memoria: „O lege făcută pentru a localiza, semnala, reduce la tăcere și condamna la moarte, deocamdată civilă, pe toți patrioții spanioli” și îl prezintă pe Franco ca „un soldat eroic”; „un creștin exemplar”, „cea mai curată sabie a Europei”, „un om bun care a murit iertând” și artizanul „adevăratei reconcilieri” prin construcția Văii celor Căzuți, care a păstrat „tăcerea asupra brutalităților PSOE și a întregului Front Popular, în spatele frontului roșu”.

Legea memoriei democratice nu caută să îi persecute pe călăi, ci să ofere reparații victimelor lor, multe dintre ele încă îngropate în gropi comune. „Creștinul exemplar” a semnat multe condamnări la moarte și a făcut-o până la sfârșitul zilelor sale — în septembrie 1975, cu două luni înainte de decesul său. Această presupusă „tăcere” generoasă a Regimului asupra „brutalităților” comise în tabăra republicană, de asemenea, nu a existat. Ceea ce a existat a fost o Cauză Generală care a judecat unele crime și multe altele care nu fuseseră comise, condamnând nevinovați pentru delictul pe care îl comiseseră franchiștii: „aderarea la rebeliune”.

În ceea ce privește presupusa reconciliere în Valea Cuelgamuros, Franco a conceput monumentul pentru a-și imortaliza victoria în Războiul Civil, iar ideea inițială era ca mausoleul să adăpostească doar victime din tabăra națională, dar întârzierea construcției a făcut ca multe dintre aceste familii să refuze transferul rămășițelor, motiv pentru care Regimul a decis să fure cadavrele republicanilor îngropați în gropi comune fără a comunica acest lucru familiilor lor. De fapt, un grup de medici legiști lucrează în prezent în cripte pentru a încerca să returneze acestor familii rămășițele celor dragi. Satul Magallón (Zaragoza) tocmai a celebrat a treia înhumare a 17 persoane executate care au fost transferate la mausoleu în 1959 în două cutii.

Manifestul critică Biserica, care, în opinia promotorilor Platformei 2025, astăzi „neagă recunoștința” lui Franco pentru promovarea „cruciadei”, referindu-se la Războiul Civil. De asemenea, atacă Monarhia pentru lipsa sa de „loialitate” față de dictator. În 2020, aproape 80 de comandanți în retragere ai Armatei au trimis deja o scrisoare Regelui pentru a-l alerta despre ceea ce, în opinia lor, era „descompunerea națiunii”, adică Guvernul de coaliție prezidat de Pedro Sánchez. În discursul său de la Paștele Militar din 2021, fără a face aluzie expresă la cei care îi trimiseseră scrisori sau făcuseră comentarii puciiste într-un chat, Felipe VI a reamintit militarilor datoriile stipulate de Constituție.

Textul Platformei 2025 asigură că Spania „s-a transformat într-un parc tematic pentru turiști scăpați de sub control și pentru pensionari” și critică „puterile politice și mediatice care se lansează împotriva lui Franco”: „Urasc opera sa pentru că urăsc Spania”. Marți, Congresul a făcut un pas suplimentar pentru dizolvarea asociațiilor franchiste de acest tip, aprobând în comisia constituțională, doar cu votul împotrivă al Vox, modificarea legii asociațiilor pentru a introduce ca motiv de dizolvare apologia Războiului Civil sau a dictaturii cu dispreț față de victimele sale. Decizia finală, în orice caz, va depinde de un judecător.

Între timp, Guvernul lucrează la rapoarte pentru a deschide dosarul de dizolvare a Fundației Franco, în conformitate cu legea memoriei democratice, deși ultimul cuvânt îl vor avea tot judecătorii. Președintele său, Juan Chicharro, a rostit pe 16 februarie un discurs public într-un act organizat de organizația ultra Luz de Trento în care făcea apologia loviturii de stat din 1936. „Suntem mândri de istoria noastră amintindu-ne de acei soldați curajoși care s-au ridicat în arme (...) și de acei falangiști care cu arma la braț, și cu stelele pe cer, au luptat și și-au dat viața pentru Patrie (...) și de acei requetés care cu bereta lor roșie au udat Spania cu sângele lor la strigătul Trăiască Hristos Rege”. Într-un interviu acordat acestui ziar în 2020, Chicharro a asigurat că fundația avea aproximativ 1.500 de membri și „binefăcători”, care le lăsau bunurile moștenire.