În câteva cuvinte
Un preot din Cádiz a fost condamnat la închisoare pentru delapidarea a peste 366.000 de euro din fondurile parohiei sale, folosind banii în beneficiul personal și al unei complice. Acesta a invocat o poveste neverosimilă despre extorcare în legătură cu adopția fiului său, dar instanța nu a fost convinsă. Complica a returnat o parte din bani și a primit o pedeapsă mai ușoară.
Panoramă din Vejer de la Frontera, în provincia Cádiz, cu clopotnița parohiei Divinul Salvator în partea dreaptă a imaginii. Alan Copson
Preotul din Cádiz, Antonio Casado, a efectuat 167 de transferuri bancare, în perioada 2014-2018, din conturile parohiei Divinul Salvator din Vejer de la Frontera, unde era paroh. Ar putea părea că acei 366.027,65 de euro care au dispărut din arhivele bisericii ar fi putut fi destinați unor cheltuieli diverse, mai mult sau mai puțin justificate. Dar problema a fost că destinatarul acestor bani s-a dovedit a fi o a treia persoană, Miguela D., și că mișcările au fost făcute “cu o intenție clară de a-și mări patrimoniile respective”, în timp ce “jefuiau” contabilitatea templului. Așa afirmă o sentință a Audiencia Provincial de Cádiz, care l-a condamnat pe Casado la doi ani și jumătate de închisoare, iar pe complicele său la alți doi ani pentru o infracțiune de însușire ilegală.
Mai multe informații
“Ultimatumul” economic al episcopului de Cádiz duce la evacuarea unei școli publice
Procesul preotului a avut loc săptămâna trecută în Secțiunea a treia a Audiencia Provincial de Cádiz, iar sentința, la care a avut acces Джерело новини, a fost făcută publică miercuri părților. Cu pronunțarea - pe care preotul însuși a anunțat deja că o va contesta și pe care Parchetul încă o analizează - se încheie deocamdată un caz dificil care a început în august 2018, după ce preotul însuși a denunțat la Garda Civilă că este victima unei presupuse escrocherii. Acest argument și cel al faptului că a suferit o extorcare în cadrul procedurii de adopție a fiului său au fost principalele argumente pe care preotul le-a folosit în ședințele procesului oral pentru a justifica o activitate bancară neîncetată - pe care a recunoscut că a efectuat-o - și care l-a determinat să facă transferuri care au variat de la 3.000 de euro la peste 60.000, până la suma de 366.000 de euro. Cu toate acestea, sentința 94/2025 a stabilit că versiunea preotului “este cu adevărat neverosimilă”.
Casado a adoptat un minor grav bolnav dintr-un orfelinat din Guineea Ecuatorială, când era misionar în acea țară. A făcut-o cu permisiunea “verbală” a fostului episcop de Cádiz, Antonio Ceballos, și a finalizat procesul legal în 2007, cu aproape șapte ani înainte de aceste mișcări bancare, declarate acum infracționale. Dar magistrații Audiencia Provincial de Cádiz clarifică faptul că nu puteau “acredita că această poziționare față de dorința de adopție a acuzatului ar purta, nici explicit, nici implicit, o autorizație de a comite infracțiunea” care l-a adus în judecată. Audiencia nu a dat crezare nici faptului că o persoană cu nivelul de pregătire al lui Casado ar crede că banii erau destinați cheltuielilor de adopție, mai întâi, și plății unei presupuse extorcări, ulterior, pentru a evita ca minorul să fie luat sau ucis. Este, în opinia sentinței, un “argument orfan de cel mai mic indiciu în acest sens. Versiune pe care nici măcar propria sa apărare nu o susține”.
Antonio Casado și Miguela D. au urmat strategii total separate în proces, de fapt preotul susține că are depusă o plângere pentru escrocherie împotriva femeii care nu a ajuns încă în judecată “dar care merge mai departe”, așa cum a explicat miercuri după ce a aflat sentința. În timpul ședințelor, în timp ce primul a susținut că este victima ei, a doua a recunoscut faptele și a asigurat că deturnarea de fonduri “se datora unui plan conceput anterior între ei pentru a se îmbogăți ilicit în detrimentul parohiei menționate”. În plus, femeia a depus în instanțe 165.300 de euro, proveniți din vânzarea unui apartament, cu care a încercat să repare daunele și care vor fi acum returnați parohiei, ca parte a celor 366.027,65 de euro pe care cei doi condamnați vor trebui să îi restituie. Cu această manevră, Miguela D. a reușit, de asemenea, să își reducă pedeapsa la șase luni de închisoare, care, în lipsa antecedentelor, o vor scuti de închisoare. Cu toate acestea, un destin mai rău are Casado, pentru care pronunțarea clarifică faptul că cei doi ani și șase luni de pedeapsă “vor fi executați efectiv”, având în vedere că durata sa face imposibilă acordarea oricărui beneficiu.
Cele două zile cât a durat procesul au servit și la scoaterea la iveală a demersurilor pe care Casado și Miguela D. le-au urmat pentru a duce la bun sfârșit procedura de adopție. Este cazul unui raport psihosocial al Serviciului de Primire Familială din Madrid din septembrie 2003, în care a fost ascunsă condiția de preot a lui Casado, în timp ce amândoi afirmau că se cunosc de trei ani și că locuiesc împreună de un an într-o locuință a ei, unde formau “o familie oarecum ciudată”. Sentința se referă și la o conversație telefonică în care Casado ajungea să recunoască că este “partener de facto” cu Miguela. Acest lucru, potrivit magistraților care semnează pronunțarea, manifesta un interes al preotului pentru “a face o utilizare tortuoasă a normei, ceea ce se potrivește greu cu conduita celui care este indicat ca ignorant al normei și străin de procedură”.
Cei 366.027,65 de euro care sunt considerați dovediți ca fiind sustrași dintr-o parohie bogată - datorită faptului că deține diverse terenuri - au fost în detrimentul fondurilor de susținere a clerului din Dieceza de Cádiz și au provocat “nemulțumire și orfanizare” printre enoriași, continuă sentința. Suma considerată sustrasă ar fi putut fi chiar mai mare, deoarece pronunțarea menționează modul în care Casado a efectuat încă 64 de depuneri în numerar care au ridicat suma dispărută din conturi la 513.115 euro. Cu toate acestea, Audiencia nu consideră dovedit faptul că aceste mișcări în numerar nu au fost pentru a suporta cheltuielile curente ale parohiei. Tribunalul ajunge să considere că “nu s-a ajuns la o cunoaștere certă a adevăratelor motivații, a mobilurilor care i-au ghidat pe acuzați să acționeze așa cum s-a dovedit că au făcut-o”, deși consideră pe deplin dovedit ceea ce au făcut.
Pe lângă această condamnare a secției penale a Audiencia Provincial de Cádiz, Casado are deja o altă pronunțare contrară în Dreptul Canonic. O sentință emisă de Tribunalul Rota al Nunțiaturii Apostolice din Spania l-a condamnat deja în octombrie anul trecut pentru infracțiunile de administrare neloială și sustragere de bunuri ecleziastice. Acea pronunțare a hotărât ca preotul să returneze banii și l-a trimis într-o casă de retragere sau mănăstire timp de cinci ani. Cu toate acestea, preotul însuși susține că suspendarea sa însumează deja șapte ani, că este încă preot și continuă să primească salariul pentru aceasta din partea Episcopiei de Cádiz, în timp ce locuiește în El Colorado, o localitate din Conil de la Frontera. “Dieceza mă plătește, ceea ce nu am este o destinație”, a explicat Casado, care adaugă că sentința Rota este definitivă și nu admite nicio modificare din cauza noii pronunțări a Audiencia Provincial de Cádiz.
