Sarcina reprezintă o transformare majoră pentru corpul femeii. Pentru a susține creșterea fătului, în organismul mamei încep să apară schimbări fiziologice la nivel cardiovascular, respirator, renal, gastrointestinal, scheletic, metabolic, endocrin și imunitar. Debitul cardiac crește, rata de filtrare a rinichilor se mărește și producția de urină sporește, sistemul imunitar se modulează pentru a preveni respingerea fătului și chiar coagularea sângelui prezintă modificări notabile. Toate aceste alterări sunt amplu descrise în literatura științifică, dar cunoașterea precisă a modului, momentului, manierei și duratei în care se produc toate aceste schimbări este încă limitată.

O nouă cercetare, publicată miercuri în revista Science Advances, încearcă să acopere o parte din această lacună de cunoștințe și, pe baza unui eșantion de peste 300.000 de femei însărcinate, descrie, cu un nivel de detaliu fără precedent, săptămână de săptămână, schimbările fiziologice în starea de sănătate pe durata sarcinii și în perioada postpartum. Autorii, care au analizat dinamica a 76 de teste de laborator pentru fiecare gravidă — în total, 44 de milioane de măsurători —, subliniază, de asemenea, că, după naștere, peste 40% dintre parametrii studiați au nevoie de până la un an pentru a reveni la starea inițială. Iar unii s-ar putea să nu revină niciodată la nivelurile anterioare concepției.

Mai multe informații: Dieta mediteraneană și un program de relaxare în timpul sarcinii reduc cazurile de greutate mică la naștere.

„Sănătatea femeilor este puțin studiată. Sarcina presupune o povară mare pentru corp și ne întrebam cum se adaptează fiziologia la această sarcină”, justifică Uri Alon, cercetător la Institutul Weizmann de Științe (Israel) și autor al studiului. Pentru a răspunde la această întrebare, oamenii de știință au analizat, la peste 300.000 de gravide israeliene, datele a zeci de teste de laborator de rutină (hemoleucograme, teste de coagulare, teste de funcție renală și hepatică, markeri de inflamație și hormoni…) pe parcursul a 140 de săptămâni. Adică, au urmărit evoluția acestor parametri de la aproximativ 22 de săptămâni înainte de concepție, pe durata sarcinii și până la 80 de săptămâni după naștere.

Acest volum imens de date a confirmat că, așa cum se așteptau, „fiziologia mamei se schimbă în toate sistemele posibile”, subliniază Alon într-un răspuns prin e-mail: „Mai multe lipide în sânge, volumul sanguin crește cu 50%, rata de filtrare renală crește…”. Dar au apărut și surprize, în special în rezultatele parametrilor fiziologici după naștere. „După naștere, este nevoie de un an pentru ca multe teste să revină la valorile inițiale. Anterior, se credea că mama își revine după șase săptămâni”, notează cercetătorul.

Tradiționala perioadă de lăuzie (cele 40 de zile) nu este întotdeauna suficientă pentru a readuce la normalitate toți parametrii fiziologici alterați. Descoperirile lui Alon și ale echipei sale arată că, deși aproape jumătate dintre parametrii studiați (cum ar fi coagularea, de exemplu) revin la nivelurile bazale în prima lună postpartum, există 41% dintre teste care necesită mai mult de 10 săptămâni pentru a se stabiliza. De exemplu, conform acestor statistici, funcția hepatică are nevoie de aproximativ șase luni pentru a se recupera, iar factorii metabolici, cum ar fi colesterolul sau fosfataza alcalină, se stabilizează abia după un an.

În plus, există mai multe teste care s-ar putea să nu revină la nivelurile inițiale pre-concepție, subliniază autorii. De exemplu, nivelurile de inflamație sau fierul. „Markerii de inflamație și testele pentru anemie, hemoglobina și fierul, rămân ridicate chiar și după 80 de săptămâni. Anul de după naștere este o perioadă sensibilă pentru fiziologia maternă, un moment crucial pentru sănătatea femeii”, evaluează Alon.

Într-un comentariu atașat articolului, Michelle Oyen, cercetătoare la Universitatea de Stat Wayne (Michigan, Statele Unite), subliniază că aceste descoperiri „evidențiază consecințele fiziologice ale sarcinii”. Savanta consideră că sarcina umană este „un domeniu de cercetare neexploatat”, în parte, spune ea, din cauza complexității etice și practice a studierii acesteia. „Sarcina este surprinzător de puțin înțeleasă. Lipsește o înțelegere de bază a mecanismelor sale, ceea ce îngreunează diagnosticarea și tratamentul problemelor”, adaugă ea. Și consideră că statisticile compilate de studiul israelian „oferă oportunitatea de a analiza un experiment natural non-intervențional”.

Obiceiuri înainte de concepție

Un alt punct al cercetării israeliene este confirmarea influenței obiceiurilor de sănătate înainte de concepție. De exemplu, suplimentarea cu acid folic, care poate exercita un impact fiziologic asupra altor valori ale testelor, cum ar fi efectele anticoagulante și scăderea lipidelor, expun autorii în articol. Cu toate acestea, adaugă oamenii de știință, „unele dintre schimbările observate în pre-concepție nu sunt ușor atribuite efectelor cunoscute ale suplimentelor”. De exemplu, modificările numărului de celule imunitare sau ale pH-ului urinar. Cercetătorii emit ipoteza că aceste teste „ar putea fi afectate de mecanisme încă necunoscute datorate suplimentelor sau altor obiceiuri de sănătate pre-concepție, cum ar fi reducerea fumatului și a consumului de alcool și o alimentație mai bună”.

Autorii recunosc limitările cercetării lor, cum ar fi faptul că include sarcini dintr-o singură țară sau că studiul este transversal, într-o anumită perioadă de timp, ceea ce ar putea masca tendințele individuale în schimbare. Prin urmare, ei admit că este „complicat să se extragă concluzii fiabile despre sănătatea unui individ folosind valori de referință la nivelul întregii populații”. Dar încurajează aprofundarea descoperirilor prin studii longitudinale, care urmăresc pacienții în diferite perioade de timp și ar putea evalua subtipurile traiectoriilor sarcinii. Alon, la rândul său, ia deja în considerare utilizarea unei abordări similare cu cea din această cercetare pentru a studia și menopauza.

Toni Payà, șeful secției de Ginecologie și Obstetrică de la Hospital del Mar din Barcelona, este, de asemenea, de acord în a sublinia limitările studiului și avertizează că „se pot trage multe concluzii, dar cu multă precauție”: „Nu văd fiecare femeie în parte, sunt statistici și relația de cauzalitate trebuie luată cu rezerve. Concluziile s-ar putea să nu fie reprezentative pentru populația generală, deoarece eterogenitatea participantelor este brutală și asta slăbește forța datelor”, avertizează el.

Cu toate acestea, medicul, care nu a participat la această cercetare, subliniază că acest lucru nu înseamnă că studiul nu are importanța sa: „Ne arată că organismul se adaptează rapid la modificările fiziologice pentru a dezvolta sarcina, dar se dezadaptează lent și ceea ce credeam că se rezolvă în perioada de lăuzie, ei bine, nu, există parametri care pot dura mai mult, până la un an. Anatomic, totul revine la normal în acele prime săptămâni [după naștere], dar analizând parametrii biochimici, ei constată că există lucruri care rămân alterate și că normalizarea completă durează mai mult”.