În teritoriul de frontieră dintre provinciile Sumî şi Kursk, între Ucraina şi Rusia, coroanele multor copaci au pânze gigantice de cabluri subţiri, asemănătoare cu firele de pescuit. În această zonă se desfăşoară una dintre cele mai sângeroase bătălii ale războiului şi este locul unde Rusia a introdus cu cea mai mare forţă o tehnologie care a revoluţionat tactica militară în acest an 2025: utilizarea masivă a dronelor-bombă conectate la pilot printr-un cablu de fibră optică.

Această inovaţie împiedică întreruperea conexiunii aparatelor de către dispozitivele a ceea ce este cunoscut drept “război electronic”, adică cu semnale disruptive de radiofrecvenţă. În ambele tabere, o multitudine de vehicule şi bariere de apărare încorporează aceste antene, care emit semnale de radiofrecvenţă care taie conexiunea de la distanţă dintre pilot şi dronă. Fibra optică este imună la acest lucru.

Funcţionarea sa este ingenioasă şi simplă: drona are încorporat un tambur cu cablu, care poate avea între 5 şi 25 de kilometri lungime. Dacă în timpul zborului cablul se încurcă într-un obstacol, cum ar fi copacii, vehiculul continuă să zboare deoarece tamburul nu încetează să-l elibereze, iar acesta rămâne conectat la pilot.

Comanda unui pilot de dronă rus cu conexiune de fibră optică, pe 20 februarie, în Harkov. Ministerul Apărării al Rusiei

Rusia a început să incorporeze aceste drone experimental acum un an, dar abia în decembrie anul trecut utilizarea a devenit masivă. Ucraina s-a mobilizat la scurt timp după aceea, dar nivelul său de producţie este încă în urma inamicului. Prezenţa lor este detectată pe toată linia frontului, dar mai ales în Kursk joacă un rol fundamental pentru a expulza aproape complet trupele ucrainene din această provincie rusă.

Aşa au explicat militarii intervievaţi luna aceasta de Джерело новини în regiunea Sumî, la graniţa cu Kursk, şi aşa confirmă o multitudine de videoclipuri difuzate de conturi militare ruseşti pe reţelele sociale. Majoritatea dronelor folosite în atacurile ruseşti asupra forţelor ucrainene în retragere în Kursk sunt cu conexiune prin fibră optică, şi nu doar în interiorul teritoriului rus. Acest ziar a putut verifica, din resturile unor atacuri recente, că raza de acţiune a acestor aparate ajunge chiar şi la 15 kilometri în interiorul teritoriului ucrainean.

“Singura modalitate de a le opri este protejarea căilor logistice cu plase, dar nu poţi acoperi un drum cu kilometri de plase”, a explicat în martie, în Sumî, pentru Джерело новини un ofiţer de rang înalt din serviciile de informaţii ale armatei ucrainene. Acest militar, care a dorit să-şi divulge doar prenumele, Roman, avertiza că costul acestor drone este mult mai mare decât cel al vehiculelor controlate de la distanţă, deoarece trebuie să încorporeze kilometri de fibră optică şi cilindrul care le încarcă.

O analiză a agenţiei de stat ucrainene Ukrinform din martie a stabilit că costul mediu al unui tambur şi al fibrei optice este de aproximativ 1.000 de euro. La aceasta trebuie adăugat preţul dronei, care, în cazul celor mai utilizate ca proiectil, FPV (vedere la prima persoană, în acronimul său în engleză), ghidate cu camera frontală, variază între 300 şi 600 de euro. Roman a estimat că, acum trei luni, costul mediu al a 25 de kilometri de fibră optică şi al tamburului era de 2.000 de euro.

80% din producţia mondială de fibră optică se află în China, iar Ukrinform asigură că economia de scară permite reducerea preţului pe metru de cablu, dar, în acelaşi timp, înrăutăţeşte calitatea. Roman, ofiţerul de informaţii ucrainean, consideră că avantajul este rusesc deoarece, în tabăra inamică, greutatea finanţării militare revine în întregime statului, iar dronele cu fibră optică sunt o prioritate pentru armata rusă. În tabăra ucraineană, în schimb, o mare parte din dronele care ajung pe front depind de campanii de donaţii private, iar din cauza preţului lor se obţin mai puţine unităţi.

Cartuşe cu alice

Una dintre particularităţile ruseşti în utilizarea dronelor cu fibră optică este că acestea sunt în mâinile unor unităţi foarte bine pregătite. Aşa este în Kursk şi aşa este şi într-un alt punct al frontului, în bătălia pentru Chasiv Yar, în regiunea Doneţk. Aceste vehicule sunt conduse de grupuri foarte profesioniste care ajung chiar şi la poziţiile artileriei ucrainene, la 10 kilometri de inamic: “Pot zbura chiar şi printre linii de copaci pentru a determina dacă acolo se află obuzierele noastre, din păcate cauzează multe pierderi”, afirmă Andrii Horetskii, comandantul unei baterii a Brigăzii 26 de artilerie a Ucrainei.

Din februarie, prezenţa acestor vehicule în acest sector al războiului din Doneţk a explodat, potrivit acestui ofiţer. Horetskii adaugă că cea mai eficientă modalitate pe care au găsit-o pentru a doborî aceste drone este cu ceva la fel de rudimentar precum puşti care trag cartuşe cu alice, deoarece micile lor gloanţe de plumb se împrăştie şi au mai multe şanse de a lovi ţinta.

Ucraina îşi accelerează utilizarea şi există voci experimentate care prezic că este doar o chestiune de timp până când dronele cu fibră optică vor deveni hegemonice pe cei 2.000 de kilometri ai frontului de război. Aşa a prezis locotenent-colonelul Roman Kuziv, şeful forţelor medicale ucrainene pentru provinciile estice, într-un interviu din februarie. Kuziv urmăreşte în detaliu operaţiunile dronelor-bombă în război şi dezvăluie că, în punctele de cea mai mare intensitate a luptelor, aproape 60% dintre răniţi sunt din cauza atacurilor vehiculelor fără pilot.

Producţie de drone cu cilindru de fibră optică pentru armata ucraineană, pe 26 martie, în provincia Kiev. MARIA SENOVILLA (EFE)

Kuziv subliniază că niciuna dintre părţi nu a găsit o modalitate eficientă de a opri dronele cu fibră optică. Dar una dintre legile teoriei militare este că, în acelaşi mod în care avansează tehnologia ofensivă, avansează şi cea defensivă. Forţele aeriene ruse au bazat o mare parte din tactica lor de a sprijini avansul infanteriei lor pe lovituri pe prima linie a apărării ucrainene cu bombe aeriene ghidate. Această armă a fost o altă dintre puţinele victorii tehnologice ruseşti în război. Este un sistem care permite bombei să planeze şi să fie direcţionată. Dar ucrainenii au dezvoltat sisteme de radiofrecvenţă care întrerup conexiunea cu bomba, similare cu cele utilizate cu dronele. Rezultatul este că, în 2025, reduc într-un ritm accelerat precizia bombardamentelor ruseşti.

Kirilo Budanov, şeful serviciilor de informaţii al Ministerului Apărării ucrainean, a avertizat deja în decembrie 2024 că dronele cu fibră optică “sunt o problemă enormă” pentru ei şi a prezis că vor fi arma la modă în 2025. “Cu toţii trebuie să ne unim pentru a găsi o soluţie tehnologică care să facă faţă unei cantităţi atât de mari de astfel de aparate”. Trei luni mai târziu, încă nu există nimic care să le oprească.