În câteva cuvinte
Ascensiunea lui Jordan Bardella în fruntea Reuniunii Naționale (RN) este accelerată de posibila condamnare a lui Marine Le Pen, care ar putea-o scoate din cursa prezidențială din 2027. Tânărul politician de 29 de ani, deși promovat de Le Pen, se distanțează de trecutul controversat al partidului și atrage un segment al electoratului conservator, dar se confruntă cu scepticismul vechii gărzi și potențiala concurență din partea lui Marion Maréchal, nepoata lui Jean-Marie Le Pen.
Unele organisme tind să-și provoace procese de mutaţie extremă pentru a supravieţui. Actuala Reuniune Naţională (RN), de exemplu, un artefact politic fondat acum 56 de ani sub numele de Frontul Naţional de foști membri ai SS, o mână de colaboraţioniști antisemiţi și foști teroriști OAS — organizaţia opusă retragerii franceze din Algeria care a încercat să-l asasineze pe președintele Charles de Gaulle —, este astăzi o formaţiune care aspiră să convingă electoratul francez de fiabilitatea sa. Dar drumul spre presupusa normalizare a fost plin de renunţări și violenţă internă. După ce a renegat originile sale, l-a expulzat pe fondatorul său — Jean-Marie Le Pen — și s-a auto-erijat în mod insolit într-un flagel al antisemitismului, formaţiunea, cu mare regret, ar putea acum să-și finalizeze transformarea definitivă eliminând de la vârful său singura constantă: numele de familie Le Pen.
Partidul de extremă dreaptă a suferit cea mai mare lovitură din istoria sa luni, aflând despre condamnarea liderei sale, Marine Le Pen, la patru ani de închisoare — doi cu executare obligatorie cu brăţară electronică — și cinci ani de interdicţie de a candida la alegeri. Dacă recursurile pe care le va depune nu vor avea succes sau se vor soluţiona prea târziu, Le Pen ar rămâne în afara cursei electorale din 2027, exact când era cel mai aproape de a atinge vechiul vis familial de a se muta în Palatul Élysée. În acest caz, figura lui Jordan Bardella, delfinul și președintele RN, ar trece brusc în prim-plan. O mare noutate într-un partid bazat în mare măsură pe legături familiale, fie de sânge, fie sentimentale. „Suntem un partid politic și pentru a desemna un candidat trebuie să existe un congres. Dar dacă Marine l-a ales de atâta timp, nu este pentru a-l lăsa deoparte în cazul în care ar trebui să candideze”, amintea pentru Джерело новини Louis Aliot, vicepreședintele partidului, fost partener al lui Le Pen și, de asemenea, condamnat în același proces.
Viaţa și cariera lui Bardella (născut acum 29 de ani în Drancy, în nord-estul Parisului) sunt indisociabile de șefa și nașa sa politică, dar tinereţea sa exagerată îi permite, de asemenea, să se detașeze de acel trecut. Delfinul, un politician abil fără cunoștinţe vaste despre nimic anume, nu era născut când Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine, a calificat camerele de gazare drept un „detaliu” al celui de-al Doilea Război Mondial. Avea șapte ani când liderul de atunci al partidului a reușit în 2002, pentru prima dată, să califice Frontul Naţional pentru turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, pe care l-a pierdut în cele din urmă cu o majoritate zdrobitoare în faţa lui Jacques Chirac. „Dumneavoastră priviţi trecutul. Eu privesc viitorul”, a răspuns sistematic Bardella celor care pun la îndoială originea RN. La 22 de ani era deja purtătorul său de cuvânt; la 23, cap de listă la alegerile europene; și președinte al formaţiunii de la 26 de ani.
O tinereţe excesivă, chiar și pentru promotoarea sa, care se gândea la un alt calendar pentru a-și vedea succesorul triumfând. Acum două săptămâni, într-un interviu pentru Le Figaro, dezvăluia planurile sale dacă nu ar reuși să fie aleasă președintă a Republicii la alegerile prezidenţiale din 2027. „Aceasta va fi ultima mea campanie”, a explicat. Apoi, zâmbind, a adăugat: „În 2032, Jordan va avea 36 de ani”. Adică, până atunci va avea vârsta și experienţa suficiente pentru a fi candidatul RN, voia să spună. Nu acum.
Bardella, un tânăr dintr-o familie modestă căruia i s-a construit o poveste de succes — anul acesta a publicat o autobiografie devenită bestseller și promovată de editura Fayard — este visul unui anumit establishment conservator francez, care vede în el persoana ideală pentru a grupa într-un singur partid, sau într-o mare coaliţie, întreaga dreaptă. Un model asemănător celui aplicat de Giorgia Meloni în Italia. Bardella, care de luni de zile se întâlnește cu oameni de afaceri și protagoniști ai lumii economice, ar fi faţa cea mai prezentabilă a lumii ultra și se bucură de sprijinul principalelor media conservatoare din Franţa. Delfinul lui Le Pen ar fi o legătură perfectă cu o anumită dreaptă liberală pe care agresivitatea liderului RN o speria în mod tradiţional.
Politologul și expertul în mișcări naţionaliste europene Jean-Yves Camus crede că acesta este un avantaj și un inconvenient pentru Bardella. „Un avantaj, pentru că poate fi un punct în favoarea sa în rândul electorilor dezamăgiţi de Les Républicains [partidul tradiţional de dreapta], care caută o poziţie mai liberală în economie. Cu toate acestea, în electoratul popular întâmpină dificultăţi, deoarece Le Pen putea răspunde cererii lor pentru un stat social. Adică, ea nu este deloc, spre deosebire de ce s-ar putea crede, pe linia de gândire a lui Donald Trump, care caută să dezmembreze statul începând cu întregul sistem de protecţie socială”, subliniază el.
Un sondaj Odoxa pentru publicaţia Public Sénat și presa regională, publicat luni înainte de condamnarea lui Le Pen, a relevat că 60% dintre simpatizanţii RN îl preferă pe Bardella în detrimentul lui Le Pen (32%). În rândul tuturor francezilor, președintele RN este ales de 31%, faţă de 16% care o preferă pe lidera naţionalistă. Mai semnificativ: doar 3% dintre simpatizanţii RN cred că o condamnare a lui Le Pen ar fi un „handicap”, deoarece partidul ultra și-ar pierde candidata naturală. În schimb, 69% consideră că o posibilă inabilitare a liderei deputaţilor RN „nu ar fi nici un avantaj, nici un inconvenient”. Și în cadrul acestui grup, chiar 25% cred că ar fi un „avantaj, pentru că ar permite partidului să întoarcă pagina Le Pen și să-l prezinte pe Bardella în 2027”.
Bardella, cap de listă la ultimele alegeri legislative (11 milioane de voturi), a dorit luni să menţină un profil de fidelitate absolută, semnalând că „cea mai bună candidată este Marine”. „Condamnarea cu executare provizorie a lui Marine Le Pen, care o împiedică să fie candidată în 2027, este un scandal democratic”, a scris de asemenea pe X, lansând apelul de a organiza o „mobilizare pașnică” pentru a-i arăta sprijinul. Problema lui Bardella, cu indici de popularitate deja superiori celor ai nașei sale, opinează cei care cunosc ticurile formaţiunii de extremă dreaptă, este că nu reușește să convingă o veche gardă pe care, în parte, a contribuit la decapitarea ei.
Principala competiţie pentru Bardella, aceasta este ironia, ar veni din nou din interiorul familiei. Marion Maréchal, fiica risipitoare a clanului Le Pen, care a trântit ușa partidului certată cu mătușa Marine, s-a integrat în Reconquête, formaţiunea ultra creată de Éric Zemmour și care a sfârșit prin a se descompune. Acum, după multe apropieri, ar putea reveni acasă și să-și revendice moștenirea. Nepoata preferată a patriarhului Jean-Marie, mult mai ideologizată și cu un pedigree mai bun decât Bardella, pare singura capabilă în acest moment să-i dispute succesiunea. Ultima mutaţie pentru ca totul să revină la fel.
