Exist&ă; o îndoială importantă de clarificat în răspunsul pe care Comisia Europeană îl pregătește împotriva Statelor Unite pentru tarifele masive pe care Donald Trump intenționează să le anunțe: va inaugura UE, cu partenerul său tradițional, instrumentul anti-coerciție? Însăși președinta Executivului Uniunii a lăsat clar că ia în considerare această opțiune. Nu a spus-o deschis, dar marți nu a lăsat loc de eroare în fața Parlamentului European: «Europa are multe cărți [pentru a răspunde], de la comerț la tehnologie, trecând prin dimensiunea pieței noastre. Pe această forță este construit răspunsul nostru pentru a replica cu fermitate. Toate instrumentele sunt pe masă». «Toate instrumentele» includ, desigur, această reglementare, în vigoare de la sfârșitul anului 2023, pe care unii o văd ca o armă nucleară într-un război comercial, iar alții ca un instrument inovator care extinde mult posibilitățile de retorsiune «împotriva coerciției economice din partea țărilor terțe». Deși aceste cuvinte nu înseamnă că Bruxelles-ul o va utiliza în final, deoarece îndoielile juridice există și, de fapt, aceeași Von der Leyen a subliniat că «se va analiza cu atenție anunțul de mâine [miercuri] pentru a calibra răspunsul».

Comisia și-a anunțat intenția de a crea o lege care să-i permită să răspundă agresiunilor economice ale țărilor terțe la începutul anului 2021, la scurt timp după ce Donald Trump a părăsit Casa Albă la sfârșitul primului său mandat. «Incertitudinea globală este în creștere, alimentată de tensiunile politice și geoeconomice. În loc să recurgă la cooperarea internațională și guvernanța multilaterală, unilateralismul este în creștere, cu perturbarea sau eludarea consecutivă a instituțiilor multilaterale», justifica atunci Comisia. Referirea la Trump și la ce s-a întâmplat în prima sa administrație era clară. Vorbea, de asemenea, despre China – de data aceasta deschis – acea comunicare care anunța o «revizuire a politicii comerciale, deschisă, durabilă și fermă»: «Demonstrează aspirații la nivel mondial și aplică un model unic de capitalism de stat, a modificat fundamentele ordinii economice și politice mondiale».

La mai puțin de doi ani după aceea, regulamentul instrumentului anti-coerciție pe care Bruxelles-ul intenționează acum să îl invoce în fața amenințărilor tarifare unilaterale ale Statelor Unite era deja conceput. Acestea sunt principalele sale caracteristici:

• Când se activează și cine o face?

  Norma comunitară clarifică încă din primul său articol că se aplică «în caz de coerciție economică din partea unei țări terțe» și permite UE să răspundă, «ca ultimă soluție», acestei agresiuni. Faptul că este ultima carte pe care și-o rezervă Uniunea răspunde logicii proprii a regulamentului, care clarifică în expunerea sa de motive că «este de dorit» utilizarea «tuturor mijloacelor disponibile de dialog cu țara terță». Dacă, în cele din urmă, această cale nu a fost posibilă, atunci Comisia Europeană este cea căreia îi revine sarcina de a activa procesul.

• Ce se înțelege prin coerciție economică?

  Definiția legală este destul de largă, deoarece se înțelege că există «coerciție economică atunci când o țară terță aplică sau amenință să aplice o măsură care afectează comerțul sau investițiile». Pentru a evalua dacă se întâlnește această situație, Comisia și Consiliul UE vor trebui să evalueze intensitatea, frecvența, gravitatea, amploarea și magnitudinea măsurii adoptate de țara terță; dacă aceasta interferează cu suveranitatea vreunui stat membru sau a celor Douăzeci și Șapte; dacă pasul făcut de țara terță se bazează pe vreo preocupare legitimă și dacă s-a încercat rezolvarea problemei «cu bună-credință».

  Aici s-ar afla călcâiul lui Ahile juridic pentru activarea instrumentului ca răspuns la niște tarife care, oricât de dăunătoare și unilaterale ar fi, par a fi generale. Coerciția ar presupune ca Statele Unite să încerce să influențeze voința unui stat membru sau a UE în ansamblu. S-ar putea potrivi perfect atunci când Washington decide să impună tarife de 25% țărilor care importă țiței din Venezuela sau celor care au o taxă digitală. De asemenea, dacă obiectivul explicit ar fi ca marile companii tehnologice americane să eludeze aplicarea regulamentelor privind piețele digitale sau serviciile digitale sau, așa cum pare să fi cerut însuși Trump, să se elimine TVA-ul.

  Ar exista mai multe îndoieli juridice dacă Washington optează în final pentru un tarif general pentru toată lumea de 20% sau 25%, fără nicio discriminare și fără a-l lega de un obiectiv politic impus altor țări sau zone precum UE însăși.

• Există termene înainte de adoptarea măsurilor?

  Din momentul în care se inițiază oficial investigația pentru a determina dacă există coerciție, termenul recomandat în regulament vorbește de maximum patru luni. Dar, conform formulării, nu pare a fi o perioadă închisă excepțiilor. «Examinarea nu va dura în mod normal mai mult de patru luni». În timpul acestui proces, există și garanții pentru statul terț, care trebuie informat diplomatic că se află sub investigație.

• Cine adoptă deciziile?

  Propunerea vine de la Comisia Europeană. Executivul Uniunii este instituția cu capacitate oficială de răspuns, legislativă și de acțiune. Cu toate acestea, decizia trebuie adoptată de Consiliul UE, adică statele membre, cu majoritate calificată: 55% din țările UE care însumează cel puțin 65% din populație.

• Ce măsuri permite adoptarea instrumentului anti-coerciție?

  Replicile permise de acest mecanism sunt întotdeauna de natură comercială, deoarece acestea intră în competențele acordate Comisiei și ansamblului Uniunii prin tratate. Există altele, cum ar fi controlul exporturilor (interzicerea vânzării anumitor produse către țări terțe sau a investițiilor pentru că au implicații de securitate), care nu sunt contemplate în acest regulament deoarece sunt de competență națională, deși Bruxelles-ul poate face recomandări. În aceste retorsiuni comerciale intră tarifele, restricțiile la importuri și exporturi, impunerile care afectează comerțul cu servicii, finanțele sau drepturile de proprietate intelectuală sau exploatarea lor comercială (aceasta este una dintre uneltele de afaceri pe care le utilizează cel mai mult marile companii tehnologice).