Noua politică internațională promovată de Donald Trump s-a transformat într-un «scapă cine poate». Miercuri expiră prelungirea acordată de președintele Statelor Unite pentru impunerea tarifelor vamale, iar Mexicul, care trimite 80% din exporturile sale către vecinul din nord, își joacă din nou totul pentru a convinge liderul american să obțină un «tratament preferențial». Strategia Claudiei Sheinbaum, bazată pe un sprijin popular de peste 80%, pe calm și pe prezentarea rezultatelor guvernului său în materie de securitate și migrație, a funcționat deja o dată, dar volatilitatea liderului republican face imposibil de știut ce relație comercială va rămâne după 2 aprilie.

În această lună de «pauză», Mexicul s-a străduit să demonstreze că și-a făcut temele. Trecerea migranților ilegali către Statele Unite s-a redus atât de mult încât arestările la frontieră au scăzut cu peste 90% față de anul trecut, iar confiscările de fentanil, marea obsesie a lui Trump, au atins cote istorice. Aceste date au fost deja prezentate de guvernul mexican lui Kristi Noem, secretarul pentru Securitate Internă al SUA, în timpul vizitei sale în Ciudad de México, dar sunt, de asemenea, pe masă la fiecare apel telefonic și întâlnire pe care Cabinetul o are la Washington, ultima fiind condusă de responsabilul pentru securitate, Omar García Harfuch.

«Avantajul amestecării agendelor în negocieri este că Mexicul poate oferi lucruri foarte atractive pentru Trump», explică María José Urzúa, expertă în relații internaționale la ITAM: «Trump nu este convins de raționalitatea economică sau de faptul că Mexicul este principalul său partener comercial, dar este interesat să pară puternic în ceea ce privește securitatea frontierei. Acest lucru oferă guvernului Sheinbaum un element de negociere pe care alte țări care se confruntă, de asemenea, cu tarifele nu îl au, deoarece nu sunt vecinii săi și nici țara de tranzit pentru migranți și droguri către Statele Unite».

Cei peste 3.000 de kilometri de frontieră comună au devenit astfel un bici și un avantaj. Sheinbaum știe acest lucru și a putut să-l folosească pe 6 martie, când a obținut o prelungire aplaudată a tarifelor după convorbirea sa telefonică cu Trump. Pauza a fost decisă, a scris liderul republican, «ca o formă de adaptare și din respect pentru președinta Sheinbaum»: «Relația noastră a fost foarte bună și lucrăm din greu, împreună, la frontieră, atât în ceea ce privește împiedicarea intrării imigranților ilegali în Statele Unite, cât și în oprirea traficului de fentanil. Mulțumesc, președintă Sheinbaum, pentru munca grea și cooperarea dumneavoastră!». O sursă apropiată Guvernului a confirmat că, deși echipele ambelor țări se întâlnesc și discută, totul se decide în cele 30 de minute ale convorbirii dintre Sheinbaum și Trump. Este singurul moment în care, din perspectiva Mexicului, se poate vorbi de negociere.

Această căutare a acordurilor individuale, atât la nivel prezidențial, cât și la nivel de țară, este o «veche strategie a Statelor Unite», bazată pe «o negociere bilaterală într-o relație trilaterală», subliniază Pía Taracena, specialistă în afaceri internaționale la Universitatea Iberoamericană: «Acest tratament preferențial pe care Mexicul încearcă să îl obțină caută să ofere certitudine în fața incertitudinii lui Trump, dar sună și a alte epoci, dinaintea T-MEC». Tratatul de liber schimb dintre Statele Unite, Mexic și Canada (T-MEC) rămâne cadrul juridic, dar trece pe plan secund în momentul în care Trump ridică amenințarea tarifelor.

Sheinbaum a invocat în public de mai multe ori beneficiile T-MEC și importanța ca cele trei țări «să rămână unite». Ultima dată, chiar marți, într-o convorbire telefonică cu Mark Carney, prim-ministrul Canadei, în care ambii lideri «au convenit să mențină dialogul și au fost de acord asupra importanței integrării economice a Americii de Nord». Cu toate acestea, după cum reflectează María José Urzúa, nici Mexicul, nici Canada nu au invocat mecanismele de soluționare a controverselor, prevăzute în tratat, pentru a încerca să oprească tentativele lui Trump: «Nimeni nu vrea să intre în această dispută cu Trump, dar SUA încalcă în mod repetat T-MEC. Asta transformă tratatul într-un fel de zombi, pentru că există, dar regulile sale nu mai guvernează cu adevărat relația trilaterală».

Expertele susțin că Mexicul a dus o «negociere mai bună» cu Trump decât Canada, care este, pe de altă parte, în plină campanie electorală. Economista Isabel Osorio de la UNAM subliniază, de asemenea, că «Mexicul are mai multe opțiuni, poate juca pe mai multe planuri decât Canada, deoarece în America Latină lipsește un lider regional, rol pe care țara l-ar putea ocupa, și are, de asemenea, un acord de integrare foarte profund cu Uniunea Europeană». În plus, adaugă Osorio, «Sheinbaum mai are un as în mânecă: nu a dezvăluit niciodată care ar fi sectoarele productive cărora Mexicul le-ar putea impune tarife, bunurile care ar dăuna cel mai mult economiei americane și cel mai puțin celei mexicane».

Scenariul unui Mexic fără tarife pare acum îndepărtat. Specialiștii în relații internaționale se îndoiesc că chiar și guvernul ia în considerare opțiunea unei scutiri totale, «ci mai degrabă apartenența la grupul privilegiat care le va primi puțin mai mici», subliniază academiciana de la ITAM. Dar toate trei menționează caracterul imprevizibil care guvernează vecinul din nord. De miercuri se va afla cui îi va arunca Trump un colac de salvare, dacă va exista cineva.