&#xCEn; orele premergătoare așa-numitei Zile a Eliberării a lui Donald Trump, numele grandilocvent cu care președintele american a botezat această miercuri, zi în care va anunța o nouă politică de tarife vamale reciproce cu aproximativ 200 de parteneri comerciali, existau mai multe întrebări decât răspunsuri în Windsor (Ontario), cel mai fierbinte punct de la granița dintre Canada și Statele Unite.

Mohammed, un imigrant sirian proprietar al cafenelei Mosaic, dorea să știe, de exemplu, cum naiba va reuși să își mențină afacerea deschisă dacă dulciurile pe care le importă îl vor costa acum, așa cum se teme, «cu un sfert mai mult». Un inginer care lucrează la noul pod public ce va conecta orașul cu Detroit și care nu a dorit să își dea numele se întreba ce se află în spatele tuturor acestor lucruri «dacă nu pulsiunea sinucigașă de a crea o recesiune economică», în timp ce Mark, proprietarul magazinului de discuri de referință din centru, încerca să își imagineze cum ar fi viața lui și a melomanilor din Ontario – provincie în care fabricile de oțel și aluminiu suferă deja de trei săptămâni din cauza tarifelor de 25% – dacă boicotul produselor americane s-ar extinde la consumul de muzică pop.

Chad Lawton, angajat la una dintre cele trei fabrici Ford din Windsor, se întreba, la rândul său, dacă acel loc nu era pe punctul de a deveni un «oraș fantomă», având în vedere că o previziune a Asociației Producătorilor de Piese Auto anticipează că aproximativ 125.000 de lucrători din sector ar putea să își piardă locurile de muncă în săptămânile următoare, afectați de valul de tarife, tot de 25%, anunțate de Trump pentru mașinile și componentele auto importate.

Nimeni – așa cum a spus dimineață candidatul conservator, Pierre Poilievre, într-un act electoral pentru alegerile pe care Canada le organizează pe 28 aprilie – nu știa ce tarife vor fi aplicate țării, nici cum se vor aplica sau cât vor dura. Nici când vor intra exact în vigoare. La prima oră? Diseară? Mâine? Dar, mai presus de toate, marea necunoscută rămân consecințele războiului comercial global pe care taxele lui Trump amenință să îl declanșeze.

Patty, o pensionară care a trăit mereu în Windsor, a povestit marți că ea și cunoscuții ei și-au anulat vacanțele de primăvară în Statele Unite. Și că singurul lucru clar este că toți, a adăugat ea, vor fi atenți la ceremonia prin care Trump va oferi detalii la ora 16:00, ora Washingtonului (22:00 ora României), din grădina de trandafiri a Casei Albe, despre concluziile la care a ajuns secretarul Comerțului, Steve Witkoff, omul căruia președintele i-a încredințat stabilirea termenilor reciprocității tarifare, teoretic, țară cu țară.

Așadar, Canadei, la fel ca zecilor de alți parteneri comerciali, nu i-a rămas decât să întâmpine această miercuri ținându-și respirația. În cazul său particular, fiind și cufundată în noua normalitate adusă de amenințările lui Trump de a transforma țara în al 51-lea stat al SUA. În această nouă normalitate, magazinele de băuturi alcoolice, controlate în Ontario de autoritățile provinciale, au retras de la vânzare vinul din California și Oregon și bourbonul din Kentucky; în supermarketuri, autocolante cu steagul frunzei de arțar indică locurile unde consumatorii se pot opri liniștiți să cumpere, ghidați de mișcarea Made in Canada; iar Paul Wells, poate cel mai respectat comentator politic al țării, răspundea la telefon la volanul mașinii sale, conducând de la Ottawa, capitala, spre Montreal. Mergea să ridice o chitară marca Godin, fabricată integral în Quebec, pe care și-o cumpărase.

«Mijloace non-militare»

«Dat fiind că Trump vorbește de săptămâni întregi despre anexarea noastră și ne descrie în esență ca pe o țară falsă care nu merită să existe, canadienii percep tarifele ca fiind ceea ce un est-european ar numi un act de război hibrid», consideră Wells. «Este vorba despre urmărirea unor scopuri militare prin mijloace non-militare, iar acest lucru nu le scapă compatrioților mei, care sunt foarte îngrijorați și, sincer, le este greu să se gândească la alte probleme politice», adaugă expertul despre alegerile convocate de noul prim-ministru, Mark Carney, pentru 28 aprilie, în a căror campanie va fi dificil să se vorbească despre altceva decât despre Trump.

Brian Masse, membru al Parlamentului federal din 2002, reprezentând Noul Partid Democratic de stânga pentru districtul Windsor Vest, a recunoscut marți, într-un interviu la sediul central al candidaturii sale, prin care urmărește a noua realegere, că, atunci când bate la ușile alegătorilor săi pentru a vorbi cu ei, ceea ce îi preocupă cel mai mult sunt tarifele și «pierderea semnificativă de locuri de muncă pe care acestea le vor aduce cu siguranță». De asemenea, «înăsprirea previzibilă a trecerii frontierei» pentru mii de vecini ai săi, «medici, avocați sau asistente», care «suplinesc zilnic o lipsă de locuri de muncă calificate în Michigan». «Poate că Trump nu știe, sau preferă să nu știe, dar are nevoie de acești muncitori», avertizează Masse.

Tocmai din cauza acestei omniprezențe a locatarului de la Casa Albă, era tentant să se creadă că imensul steag canadian care se înalță la capătul bulevardului Ouelette, una dintre arterele centrului Windsor, cu Detroit pe fundal, de cealaltă parte a râului, flutura splendid în după-amiaza de marți datorită vânturilor naționaliste pe care Trump le-a resuscitat dintr-un vis de decenii. Între timp, camioanele încărcate cu mașini treceau în viteză pe podul Ambassador, cel cu cel mai mare trafic între cele două țări, înainte de a fi prea târziu.

Miercuri, în schimb, a început ploios, ceea ce nu i-a împiedicat pe membrii sindicatului Unifor 195, cel mai mare din sectorul privat al țării, să facă ture în mijlocul furtunii de la prima oră, așa cum făceau de luni, pentru a împiedica o mașinărie să părăsească fabrica de scule Titan Tool and Die, în drum spre un client din Michigan, la timp pentru a evita taxele. Era forma lor modestă de protest față de eforturile vecinului de a rupe o relație comercială longevivă și fructuoasă cu scopul, potrivit președintelui american, de a echilibra o balanță comercială nefavorabilă.

În 2024, Canada a exportat către principalul său partener comercial bunuri în valoare de 412.696 milioane de dolari (aproximativ 380.000 milioane de euro) și a importat mărfuri în valoare de 349.360 milioane de dolari. Astfel, deficitul comercial s-a situat la 63.336 milioane, cu 1,5% mai puțin decât anul anterior. În ciuda acestor cifre, Trump insistă pe o frază pe care a transformat-o într-un slogan, conform căreia Statele Unite «cheltuiesc 200.000 de milioane pe an pentru a subvenționa Canada».

Pe lângă acest număr înșelător, Trump a folosit ca scuză traficul de fentanil pentru represaliile sale împotriva Mexicului și Canadei, țări cu care Statele Unite împărtășesc un tratat de liber comerț pe care l-a semnat chiar Trump și pe care l-a încălcat de facto. Acesta a fost motivul invocat pentru primul val de tarife de 25% cu care a amenințat la începutul lunii februarie ambele guverne. Apoi a amânat intrarea lor în vigoare cu o lună, și apoi cu încă una, până pe 2 aprilie.

Lui Masse, acest casus belli i se pare ridicol. Nu doar pentru că în 2024 confiscările puternicului opioid la granița cu Canada s-au ridicat doar la 19 kilograme de fentanil, față de tona confiscată la granița de sud. Ci și pentru că, de când Trump a agitat acest spectru și funcționarii de imigrare de ambele părți și-au înăsprit protocoalele, interceptările drogului letal au scăzut cu 48%, potrivit autorităților de la Washington. Cele de ouă, amintește Masse cu un zâmbet ironic, au crescut vertiginos (până la 158%), ca urmare a penuriei cauzate de criza gripei aviare în Statele Unite.