Pentru experta în modă Patricia Eguidazu (Madrid, 39 de ani), atunci când o persoană vrea să știe cum este relația sa cu hainele, ar trebui să se întrebe dacă folosește fiecare articol vestimentar de cel puțin 30 de ori, dacă nu cumpără mai mult de cinci pe an și dacă în garderoba sa nu are mult mai mult de 40. În cazul în care nu respectă aceste limite, autoarea cărții «Ziua în care am încetat să mai cumpăr haine» (ed. Destino) avertizează că acest consum nesustenabil nu numai că contribuie la faptul că sectorul textil este una dintre cele mai poluante industrii, dar adesea reflectă și un comportament compulsiv foarte obișnuit în zilele noastre. În carte, ea povestește cum a reușit să se elibereze și explică altor femei cum să o facă, simțindu-se mai bine cu corpul lor în fața oglinzii.

Întrebare. Ce înseamnă că ați încetat să mai cumpărați haine?

Răspuns. Am încetat să mai cumpăr haine în mod compulsiv, ca răspuns la anxietate, plictiseală sau nevoia de divertisment. În plus, de cinci ani, nu mai cumpăr nici modă rapidă (fast fashion), nici modă ultra-rapidă.

Î. Oamenii cumpără mai multe haine decât au nevoie?

R. Mult mai multe. Cu o garderobă echilibrată, o persoană nu are nevoie să cumpere mult mai mult de cinci până la opt articole vestimentare pe an. Evident, există circumstanțe și aș exclude tot ce ține de lenjerie intimă sau echipament sportiv, care poate se uzează mai ușor.

Î. Considerați că ar trebui să încercăm să folosim fiecare articol vestimentar de cel puțin 30 de ori.

R. Da, cel puțin de 30 de ori, pentru ca existența acelui articol să fi meritat. Există multe haine care sunt folosite o singură dată sau niciodată. Există gropi de gunoi pline de haine cu etichete.

Î. În zilele noastre este mai simplu să cumperi haine noi cu un telefon mobil decât să cauți ce să porți în dulap?

R. Chestiunea este clicul. Totul nu are nicio legătură cu ceea ce primești, ci cu clicul de cumpărare online. Este posesia, dopamina, momentul în care dai clic și ai siguranța că acea haină este a ta. Dar asta durează câteva clipe, de acolo emoția începe să scadă și începi să-ți pui întrebările pe care nu ți le-ai pus înainte. De aceea reapare anxietatea și vrei să cumperi din nou mai mult.

Î. Susțineți, de asemenea, că la originea acestui consum irațional stă neînțelegerea a cine suntem și lipsa gândirii critice asupra a ceea ce vedem.

R. În corp există o proporționalitate și nu toate hainele arată bine. Până la urmă, sustenabilitatea emoțională vine din faptul că femeia, cunoscându-și corpul, tiparele care i se potrivesc, cum să combine culorile, ajunge să cumpere mai puțin. Și, în plus, învață să-și gestioneze emoțiile și frustrarea în fața oglinzii. Dintr-o dată, făcând lucrurile mai bine, te vezi bine și atunci nu mai crezi că haina de afară îți va rezolva problema, dimpotrivă, crezi că ceea ce ai este ceea ce îți dă siguranța să știi că ești bine îmbrăcată. Atunci încetezi să mai cumperi, automat încetezi să mai cumperi.

Î. Ce gândiți când vedeți acele titluri care spun: «20 de fuste pe care nu poți să nu le porți în această primăvară»?

R. Mă enervez, pentru că mă gândesc automat la numărul de femei care vor crede asta, care își vor cumpăra câteva dintre fustele recomandate acolo și care se vor simți groaznic, pentru că se presupune că trebuie să le stea bine și asta le va genera multă frustrare.

Î. Ce este o garderobă capsulă?

R. O prostie, o unealtă de marketing. Ce se întâmplă cu mărcile? Deoarece fabrică haine de calitate atât de proastă și cu tipare atât de proaste — nu se gândesc la femeie, ci doar la marjele lor de profit —, nu pot promova proprietățile hainelor și trebuie să inventeze instrumente de marketing, precum schimbările de sezon și garderoba capsulă [cu presupusele articole esențiale care trebuie avute].

Î. De ce nu există mai multe mărimi la haine?

R. Mărcile obișnuiesc să creeze tipare folosind ca referință măsuri standard. Procesul de obținere a mărimilor superioare și inferioare se numește gradare și se poate face pentru două sau trei mărimi diferență. De acolo, dacă vrem să continuăm să creștem mărimile, trebuie să refacem tiparul, ceea ce implică un cost mai mare. Ce fac mărcile? Se concentrează pe mărimile din centru.

Î. Pe lângă fabricație și țesături, impactul ambiental al hainelor depinde mult de cât de des sunt spălate. Se spală prea mult hainele în ziua de azi?

R. Da, trebuie spălate mai puțin. Există problema microplasticelor eliberate de haine la spălare, în special cele care conțin fibre de origine sintetică. Sunt o susținătoare fermă a spălării lenjeriei intime, adică șosete, chiloți, boxeri și sutiene, și a topului sau tricoului pe care îl porți și în care transpiri mult. Dincolo de asta, tricotajele nu trebuie spălate tot timpul.

Î. Cât de des trebuie spălați niște blugi?

R. Aproape niciodată. Proprietarul Levi's nu i-a spălat de 10 ani. O pereche de blugi 100% bumbac nu necesită spălare. Dacă au o pată, periuța. Dacă miros urât, fereastra. Dacă miros foarte urât, îi calc pentru ca tot mirosul să se evapore. Dacă te-ai băgat în noroi până la genunchi, ei bine, nu ai de ales.

Î. De ce recomandați vânzarea hainelor neutilizate pe piața second-hand?

R. Prima mea dată a fost dintr-un pariu cu verișoara mea. Făcusem curățenie în dulap și umplusem șase saci întregi de gunoi. Urma să scap de ei donându-i sau dăruindu-i, pentru că așa dispar rapid din viața ta. Verișoara mea mi-a povestit că își vindea hainele pe Vinted, o aplicație, și am pariat cine va câștiga mai mulți bani. Surpriza a fost efortul necesar pentru a vinde acele haine. Atunci am conștientizat cât de mult acumulăm.

Î. Recomandați nu doar reducerea garderobelor, ci și renunțarea la schimbarea hainelor odată cu anotimpurile.

R. Dulapurile sunt spații cu capacitate redusă și dacă nu vedem tot ce avem, nu folosim. Schimbarea garderobei odată cu sezonul este un infern. Dar, în plus, nu mai ai toate hainele la vedere. Cu ce se întâmplă cu clima, dintr-o dată în februarie este cald și îți cumperi ceva. Apoi, cobori hainele din pod sau le iei din debara pentru a schimba garderoba și spui, «mamă, dar aveam deja o rochie cu flori».

Î. Mesajul dumneavoastră nu trebuie să placă mărcilor.

R. Desigur, mesajul meu este incomod pentru mărci. Când predam cursuri de design vestimentar, eram mereu conștiința critică. Recomandam studenților să se gândească la femeile reale, dar apoi erau 27 de profesori care spuneau că trebuie să fie super estetici, chiar dacă apoi nu fac haine practice care să avantajeze femeia. Mărcile ar trebui să producă mult mai puțin, ar trebui să fie mai clare cu privire la tipul de persoane pentru care produc, să ofere informații despre pentru ce tip de femeie sunt hainele lor sau, chiar, în cadrul aceleiași colecții, ce articole sunt pentru anumite persoane sau altele.