Descoperirea mormântului aproape intact al lui Tutankhamon în 1922 a oferit iubitorilor Egiptului antic o comoară fără egal pentru a înțelege mai bine particularitățile unei înmormântări faraonice din acea epocă. Cu toate acestea, amploarea descoperirii a fost atât de mare încât, inițial, unele elemente au trecut mai degrabă neobservate. Unul dintre acestea a fost un grup de obiecte așezate pe un fel de covor într-un colț al camerei sepulcrale, care includea patru embleme de lemn și patru misterioase tăvi rectangulare de lut nears.

Înregistrările de excavație despre aceste tăvi de argilă sunt oarecum sumare. Toate au fost catalogate împreună și nu apar printre cele aproximativ 1.400 de imagini realizate de fotograful britanic Harry Burton în timpul excavării mormântului lui Tutankhamon. Arheologul care a condus misiunea, Howard Carter, s-a referit la ele doar în treacăt în raportul său, în care speculează că acele «patru mici tăvi de argilă» ar fi putut servi drept bază pentru «curioasele embleme» găsite alături; o interpretare care a rămas valabilă până astăzi.

Două studii recente despre aceste obiecte, însă, propun explicații alternative privind funcția pe care aceste tăvi ar fi putut-o avea în ritualurile funerare sau în ansamblurile funerare ale faraonilor epocii. Primul dintre acestea sugerează că, departe de a fi fost gândite doar pentru a susține embleme, tăvile ar fi putut fi, de fapt, boluri de libație care făceau parte dintr-un rit funerar asociat cu Osiris, zeul morților, al învierii și al lumii de dincolo — printre altele — în Egiptul antic.

«Camera funerară [a lui Tutankhamon] pare să fie pregătită pentru a recrea un rit funerar cunoscut ulterior ca trezirea lui Osiris, în care Horus [o importantă zeitate a Egiptului antic și fiul lui Osiris], sau un moștenitor acționând ca Horus, îl trezește pe defunct (Osiris) pentru ca acesta să poată guverna în lumea de dincolo», asigură Nicholas Brown, arheolog la Universitatea Yale și autor al studiului. «Cred că mormântul lui Tutankhamon este prima dovadă pe care o avem despre acest ritual într-un mormânt regal din Noul Regat Egiptean», propune el.

Model al tăvilor găsite în contextul îmbălsămării lui Tutankhamon.

Enigmaticele tăvi din mormântul lui Tutankhamon nu sunt singurele care au fost găsite. În total, s-au descoperit aproximativ încă o sută în trei locuri diferite, inclusiv două puțuri de îmbălsămare în emblematica Vale a Regilor, în sudul Egiptului, și într-un alt mormânt regal, deși toate datează din timpul domniei lui Tut încoace. Brown notează, totuși, că acest număr redus de exemplare s-ar putea explica prin faptul că lutul le face foarte fragile și că altele ar fi putut fi aruncate de jefuitorii de morminte.

În reinterpretarea sa a acestor obiecte, Brown subliniază că tăvile par inadecvate pentru a susține obiectele de lemn așezate lângă ele și menționează că niciunul nu a fost găsit stând în tăvi, ci sprijinit de un perete al camerei funerare. În plus, tăvile au fost așezate pe o rogojină, motiv pentru care consideră că cel mai probabil aveau un rol propriu. «Tăvile sunt prea mici și puțin adânci, iar emblemele prea înalte și greu de manevrat pentru a sta în ele», observă Brown, ceea ce îl face să creadă că «făceau parte din riturile funerare finale și/sau eterne adresate defunctului».

Arheologul consideră, de asemenea, că dacă unul dintre scopurile riturilor funerare era de a reda viața defunctului și de a-i reanima cadavrul în lumea de dincolo, tăvile ar fi putut fi umplute cu un lichid ca ofrandă pentru defunct sau din motive ritualice. Mai mult, faptul că tăvile au fost produse cu lut de pe Nil sugerează, potrivit lui Brown, o altă posibilă legătură cu ideea de regenerare și cu Osiris, care era și zeul fertilității. De fapt, tăvile găsite în mormântul altui faraon, Horemheb, par să prezinte urme de apă.

Howard Carter examinând mormântul lui Tutankhamon în 1922.

Analiza lui Brown notează, pe de altă parte, că în timpul scurtei domnii a tânărului Tutankhamon au fost restaurate credințele tradiționale despre viața de apoi și riturile și ritualurile funerare regale. Și propune că, în cadrul acestui program, funcționarii care guvernau în numele faraonului ar fi putut profita de ocazie pentru a reinterpreta practicile funerare tradiționale ale curții, inclusiv o prezență mai directă a zeului Osiris.

«Predecesorul lui Tutankhamon, Akhenaton, a reorientat credințele religioase ale țării către monoteismul centrat pe discul solar, Aton; iar acest lucru a afectat și credințele oficiale despre viața de apoi axate pe învierea prin Osiris, care nu era permisă», explică Brown. «Tutankhamon și funcționarii care acționau în numele său au putut adapta, modifica și schimba practica funerară regală și l-au readus pe Osiris în scenă», adaugă el, iar «tăvile de lut sunt un mic aspect al acestui rit funerar religios mult mai amplu și complex».

Celălalt studiu academic despre scopul și utilizările acestor misterioase tăvi de lut, elaborat de egiptologul Jacobus van Dijk de la Universitatea din Groningen, Olanda, este încă în curs de publicare, dar oferă o explicație alternativă suplimentară. În cazul său, sugerează că răspunsul la enigmă s-ar putea ascunde într-un text funerar antic cunoscut sub numele de Cartea Morților și folosit dinainte de era lui Tutankhamon.

Într-un fragment al acestei lucrări, patru mici tăvi de lut sunt umplute cu lapte, în care se sting, la răsărit, torțele care l-au luminat pe defunct toată noaptea, ceea ce se crede că simbolizează învierea rapidă a zeului Soarelui și a lui Osiris și, odată cu ei, și a morților. Cheia, exprimă van Dijk, s-ar putea ascunde în unele dintre aceste tăvi, în special cele din mormântul faraonului Horemheb, care sunt cele care încă păstrează un reziduu albicios sau gălbui care, dacă ar fi analizat, ar putea ajuta la elucidarea enigmei.