În câteva cuvinte
Jurnalistul și fostul prizonier politic cubanez, Lázaro Yuri Valle Roca, eliberat din închisoare și ajuns în SUA prin programul de parole umanitar, se confruntă acum cu posibilitatea deportării. Deși a scăpat de persecuția din Cuba, unde sănătatea i s-a deteriorat grav în detenție, o notificare recentă îi cere să părăsească SUA, ridicând îngrijorări majore privind siguranța sa în cazul revenirii forțate în Cuba. Organizațiile pentru drepturile omului solicită protecție și azil pentru el.
Autoritățile penitenciare din închisoarea de maximă siguranță Combinado del Este, la periferia Havanei, l-au condus încătușat până la etajul cinci al Spitalului Național, apoi l-au legat de o targă. Era slab, numai os și piele. Se spune că, atunci când soția sa a intrat în clinică și l-a văzut, a izbucnit în plâns și a strigat că va muri, că de fapt îl omorau de mult timp. Apoi, amândoi au plecat, escortați de agenți cubanezi, spre Aeroportul Internațional José Martí.
Lázaro Yuri Valle Roca și Eralidis Frómeta, sau Lily, au părăsit Cuba pe 5 iunie 2024 ca beneficiari ai programului de parole umanitar pe care administrația Joe Biden l-a extins pentru cetățenii insulei. Mai avea doi ani până la ispășirea pedepsei, iar amenințarea Guvernului cubanez a fost precisă: ori dispari din țară, ori mori în închisoare.
Ziua în care a trebuit să plece a fost ciudată. Cuba este acasă, este «căsuța lui» din Nuevo Vedado, călduroasă, lipicioasă, dar a lui. Pleca, într-un fel, fără să vrea. Călătorise înainte în scop profesional, avusese o viză multiplă pentru Statele Unite, dar s-a întors mereu. În ultima zi în țara sa, Lázaro, în vârstă de 63 de ani, nu a avut timp să își ia rămas bun de la vecini, nici de la cartier, nici să își ia lucrurile. Lily a fost cea care a împachetat esențialul: fotografiile mamei și ale bunicilor, întreaga sa copilărie. A luat și o pereche de pantaloni, un tricou, singurele haine cu care avea să facă călătoria spre nord.
Agenții l-au supravegheat până la sfârșit. Dacă suna telefonul în aeroport, stăteau lângă el să asculte ce vorbea. Dacă se mișca, se mișcau și ei cu el. La îmbarcare, ei au fost cei care l-au urcat în avion, l-au așezat, i-au pus centura de siguranță și au ordonat echipajului ca niciunul dintre ei să nu se poată ridica până la decolarea aeronavei. Lázaro nu a plecat din Cuba ca un beneficiar oarecare al parolei, precum cei aproape 111.000 de cubanezi care au plecat de la începutul anului 2023 cu programul, o cale legală prin care scăpau dintr-o țară aflată în cea mai gravă criză, fără mâncare, fără medicamente, fără electricitate. Aproape o junglă. Lázaro a plecat ca un prizonier politic, ca un opozant declarat, ca un jurnalist dezertor, ca un trădător.
Lázaro Yuri Valle Roca, în timpul unui protest în Cuba.
Acum răspunde la apel din casa sa din Lancaster, Pennsylvania, un loc unde îi place totul, mai puțin frigul. Recuperează cele aproape 30 de livre (14 kilograme) pe care le-a pierdut în închisoare. Învață să se obișnuiască cu un alt loc, încetul cu încetul. «Trebuie să începi să te adaptezi, pentru că este o viață grea, dar îmi place pentru că am libertate», asigură el.
Încă nu terminase de adaptat când a primit ordinul că trebuie să plece din nou, să se întoarcă în locul de unde a fost practic expulzat și, în orice caz, la viața în închisoare, la rele tratamente, la lipsa de medicamente pentru multiplele sale afecțiuni, la loviturile gardienilor, la șantajele lor. Acum câteva zile a primit același e-mail pe care l-au primit mii de cubanezi, venezueleni, nicaraguani și haitieni, o scrisoare care îi anunță pe toți deopotrivă că trebuie să părăsească teritoriul american într-o lună, altfel vor deveni automat ilegali în fața legii. «Trebuie să părăsiți Statele Unite acum, dar nu mai târziu de data încetării libertății condiționate», spune mesajul, care îi anunță și despre sfârșitul permisului de muncă pe care programul li-l garanta până acum.
«Când am citit acel e-mail am avut un sentiment contradictoriu. Mi-am spus: de ce?», povestește el. «Dacă vrei să faci curățenie în casa ta, scoți paraziții și insectele, dar sunt unele care nu sunt rele, precum albinele, care produc miere și sunt muncitoare. Cred că ar fi trebuit făcută o selecție, analizat fiecare caz, înțeles de ce suntem aici».
Ultimatumul Guvernului spune că 24 aprilie este data la care beneficiarii parolei umanitare trebuie să plece. Altfel, vor fi doar niște imigranți fără acte, precum milioanele care se tem să iasă din casă, să meargă la muncă sau la spital. Dar Lázaro nu a reușit să simtă acea teamă, ca și cum corpul său ar fi fost călit în fața oricărei spaime. «Sunt îngrijorat la gândul că trebuie să mă întorc în Cuba, dar ce frică să am, dacă acolo m-am confruntat cu un monstru și o represiune nemăsurată?», spune el.
Lázaro a cunoscut oroarea dintotdeauna, de când era copil și Fidel și Raúl Castro îi vizitau casa. Este nepotul lui Blas Roca Calderío, politician de rang înalt decedat din conducerea cubaneză de la începutul Revoluției din 1959. A fost martor la manevrele guvernanților, a știut cum acționau, spre ce prăpastie conduceau țara. «Eu am fost mereu un rebel împotriva acelui Guvern», spune el. Ca adult, a ales să militeze singur în grupul opozanților, al «viermilor», al disidenților. Un copil pregătit să fie exact opusul, ani mai târziu era tânărul care a declarat război castrismului.
Viața lui Lázaro în Cuba a decurs între lovituri, celule, amenințări. Era în vizorul Guvernului pentru activitatea sa ca activist și jurnalist independent. A difuzat marșurile mamelor, surorilor și soțiilor prizonierilor politici unite în mișcarea Doamnele în Alb. De mai multe ori a sfârșit bătut de poliție pentru munca sa. A denunțat evacuări. A fost amendat și a petrecut mai multe zile în celulă. Ultima sa acțiune i-a adus o condamnare de cinci ani de privare de libertate, pe care o ispășea când a plecat din Cuba acum mai puțin de un an.
În dimineața zilei de 14 iunie 2021, Lázaro s-a oprit pe un balcon de pe strada Zanja, în Centro Habana. În timp ce un coleg arunca în aer sute de manifeste cu fraze ale eroilor naționali José Martí și Antonio Maceo, Lázaro filma ploaia de mesaje deasupra capetelor trecătorilor, care le culegeau și le citeau între surpriză și teamă. Apoi a urcat imaginile pe YouTube. Câteva ore mai târziu, a fost arestat de autoritățile cubaneze. Dar asta nu a fost cel mai rău. Când în luna următoare, exact pe 11 iulie 2021, au izbucnit protestele inedite anti-sistem în aproape toată Cuba, care aveau să se încheie cu peste 1.500 de cetățeni transformați în prizonieri politici, Lázaro a fost acuzat că a impulsionat manifestațiile de stradă. «Voiau să mă condamne la 30 de ani, pentru că spuneau că sunt un lider, un instigator, voiau să mă acuze de sedițiune, să-mi atribuie ce s-a întâmplat».
În timpul anilor petrecuți în închisoare, multiple organizații internaționale au denunțat relele tratamente la care a fost supus și starea sa delicată de sănătate în detenție. În tot acest timp a suferit pierderea vederii, a avut insuficiență renală, o deviație de sept ca urmare a unei bătăi primite de la gardieni și o bronhopneumonie cronică. În trei ani, abia a primit asistență medicală.
Soția sa a fost cea care a făcut tot posibilul ca o rudă să le servească drept sponsor și astfel să-l scoată din țară cu o parolă umanitară. Lázaro simte ușurare și nu se gândește să se întoarcă deocamdată. Asigură că «lupta lui este în Cuba», dar preferă să fie liniștit în acest moment. A început demersurile pentru obținerea azilului politic, dar spune că, dacă într-o zi va fi deportat de guvernul american și va ateriza din nou în Havana, nu va tăcea: «Voi intra strigând Jos Miguel Díaz-Canel și Trăiască Cuba Liberă. Nu voi intra ca o porumbiță blândă, voi continua să lupt».
Mai multe sectoare ale comunității cubaneze și-au exprimat îngrijorarea cu privire la ce s-ar putea întâmpla cu Lázaro și soția sa. «Dacă este deportat în Cuba, există un risc foarte ridicat să se întoarcă oricând la închisoare, din cauza trecutului său ca jurnalist independent și activist», a declarat avocatul cubanez Raudiel Peña Barrios, membru al grupului de consultanță juridică Cubalex. Mulți au cerut administrației americane să ia în considerare un caz ca al său. Comitetul pentru Protejarea Jurnaliștilor (CPJ) a cerut autorităților americane să «anuleze această scrisoare». Centrul de Documentare a Închisorilor Cubaneze a alertat asupra pericolului unei posibile deportări. «Este imperativ ca comunitatea internațională și organizațiile pentru drepturile omului să se solidarizeze cu această cauză, cerând să li se acorde protecție și dreptul la azil», au comunicat aceștia. «Întoarcerea lor în Cuba i-ar condamna la retrăirea iadului din care au reușit să scape».
