Lumea se prăbușește și Donald Trump joacă golf. Vineri, o zi teoretic lucrătoare, în timp ce bursele din întreaga lume se scufundau, președintele Statelor Unite a mers devreme la clubul său de golf din West Palm Beach și a petrecut acolo cea mai mare parte a zilei. Weekendul prelungit al președintelui a venit după ce a declarat război comercial lumii cu cele mai mari tarife din cel puțin un secol.

Provocarea lui Trump are implicații profunde, dificil de anticipat în totalitate, deoarece simultan răstoarnă ordinea economică globală și reprezintă o nouă lovitură pe tabla de șah geopolitică. În același timp, și cel puțin pentru moment, este o ruină. Trilioane de dolari de bogăție s-au evaporat în câteva zile și o lume deja mai săracă se confruntă cu riscul unei recesiuni globale.

Trump este un credincios fervent în presupusele beneficii ale tarifelor, «cel mai frumos cuvânt din dicționar», și de patru decenii este obsedat de ideea că celelalte țări «înșală» Statele Unite. A reamintit acest lucru miercuri, în Grădina de Trandafiri a Casei Albe. «Dacă vă uitați la discursurile mele vechi, când eram tânăr și foarte frumos, eram într-o emisiune TV, vorbind despre cum ne înșelau aceste țări. Adică, nimic nu se schimbă prea mult. Singurul lucru care se schimbă sunt țările, dar nimic nu se schimbă cu adevărat. De aceea este o mare onoare să pot face în sfârșit acest lucru», a spus el în timp ce majora tarifele.

«Singurul lucru care se schimbă sunt țările». În anii 1980, pe vremea când era promotor imobiliar, deși afacerea sa nu era afectată de comerț, era obsedat de Japonia. «Dacă mergi în Japonia și încerci să vinzi ceva, uită, Oprah. Pur și simplu uită. Este aproape imposibil. Ei vin aici, își vând mașinile, videorecorderele și ne distrug companiile», spunea în 1988 într-un interviu cu Oprah Winfrey, în care cerea și ca Kuweitul să plătească Statelor Unite 25% din petrolul său pentru asigurarea securității (similar cu solicitările actuale față de Ucraina pentru mineralele sale). Tonul altor intervenții din acea perioadă despre Kuweit amintește de cel folosit cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, la Casa Albă.

Winfrey l-a întrebat dacă va candida vreodată la președinție, iar Trump a răspuns că nu se vede având chef pentru asta: «Probabil nu, dar dacă mă voi sătura să văd ce se întâmplă cu această țară și, dacă situația ar deveni atât de rea, nu aș vrea niciodată să exclud complet această posibilitate».

Trump a candidat la președinție și a câștigat alegerile în 2016. A ajuns la Casa Albă purtat pe umerii perdanților globalizării, muncitorii industriali albi din statele așa-numitei «Centuri de Rugină», care au rămas în urmă față de prosperitatea unei țări care este o poveste de succes economic, în mare parte datorită acelei globalizări. Cele mai mari cinci companii din lume după valoarea bursieră sunt giganți tehnologici globali americani. Dintre primele 25, 22 sunt din Statele Unite. Prima japoneză, Toyota, este pe locul 54. Prima chineză, Tencent, pe locul 16. Prima europeană, SAP, pe locul 29.

Donald Trump, miercuri la Casa Albă, anunțând tarifele.

Trump a clarificat miercuri că menține acel resentiment de acum patru decenii, de care nu a putut scăpa complet în primul său mandat. «Aceasta este una dintre cele mai importante zile din istoria Statelor Unite», a proclamat în Grădina de Trandafiri a Casei Albe. «Este declarația noastră de independență economică», a susținut el. «Timp de ani de zile, muncitorii americani au fost forțați să stea pe margine în timp ce alte națiuni se îmbogățeau și deveneau puternice, în mare parte pe cheltuiala noastră. Acum este rândul nostru să prosperăm», a adăugat președintele primei puteri mondiale, țara cea mai prosperă din lume, cea mai invidiată economic. Succesul său din ultimele decenii s-a bazat pe integrarea economică mondială, dar Trump susține că Statele Unite au fost «jefuite, furate, violate și prădate».

Președintele a decretat tarifele sale universale (un minim de 10%) și așa-numitele sale tarife reciproce, cu penalizări mai mari pentru partenerii săi comerciali, care se adăugau la impozitele anterioare pe importuri sectoriale. Diferite estimări situează noua rată medie efectivă a importurilor americane între 20% și 25%, depășind nivelul infamei Legi Tarifare Smoot-Hawley din 1930, care a declanșat un război comercial global și a adâncit Marea Depresiune, dând ceasul istoriei înapoi până în 1909 sau, conceptual, până la mercantilismul secolelor XV-XVIII. Economia mondială este mult mai integrată decât acum un secol; lanțurile de aprovizionare sunt globale, iar ponderea comerțului exterior în economii este mult mai mare, astfel încât riscurile sunt enorme.

Kelly Ann Shaw lucrează la firma de avocatură Hogan Lovells și spunea joi la Washington că a facturat mai multe ore decât în toată viața ei: «Nu sunt foarte pasionată de sport, dar este ca Super Bowl-ul tuturor avocaților specializați în comerț». «Aceasta este cea mai mare acțiune comercială din viața noastră și este foarte dificil să exagerăm consecințele. Celălalt lucru pe care îl voi spune, și le-am spus tuturor clienților mei, este că văd asta ca pe o ofertă inițială a administrației Trump. Cred că aceste tarife se vor schimba în timp», a argumentat ea la Brookings Institution.

Trump părea să-i dea dreptate lui Shaw în acea seară la bordul Air Force One, când se arăta dispus să negocieze: «Toate țările ne sună. Aceasta este frumusețea a ceea ce facem», a indicat el, înainte de a admite că există loc pentru un acord: «Ei bine, depinde. Dacă cineva ne spune că ne va oferi ceva fenomenal, întotdeauna și când ne oferă ceva bun. (...) Tarifele ne oferă o mare putere de negociere», a spus el.

Dimineața următoare, însă, Trump a părut să spună contrariul: «Pentru numeroșii investitori care vin în Statele Unite și investesc sume masive de bani, politicile mele nu se vor schimba niciodată, Este un moment minunat pentru a deveni bogat, mai bogat ca niciodată!», a scris pe Truth, rețeaua sa socială, în timp ce bursa suferea cea mai mare prăbușire de la pandemie. La scurt timp, însă, a lăsat din nou să se înțeleagă că este deschis negocierilor: «Tocmai am avut o convorbire foarte productivă cu To Lam, secretarul general al Partidului Comunist din Vietnam, care mi-a spus că Vietnamul dorește să-și reducă tarifele la ZERO dacă reușesc să ajungă la un acord cu Statele Unite. I-am mulțumit în numele țării noastre și i-am spus că aștept cu nerăbdare o întâlnire în viitorul apropiat», a postat pe Twitter.

Nu este ușor de înțeles. «Uneori, cea mai bună strategie într-o negociere este să convingi cealaltă parte că ești nebun», a postat pe Twitter finanțistul și investitorul Bill Ackman, un susținător declarat al lui Trump și donator republican, încercând să găsească logică în mișcările eratice ale lui Trump. «Cel mai bun mod de a maximiza prețul pe care îl primești pentru un activ unic și foarte dorit este să spui că nu este de vânzare. Corolarul într-o negociere este să spui că nu ești dispus să negociezi», a argumentat el. «Sfatul meu pentru liderii străini este că, dacă nu l-au contactat încă pe președintele Trump, ar trebui să o facă imediat. Trump este, în esență, un negociator care vede lumea ca pe o serie de tranzacții», a argumentat el. «Sper ca Trump să-i recompenseze pe cei care ajung devreme la un acord cu înțelegeri mai corecte decât cei care așteaptă să se așeze la masa negocierilor. Țările care răspund cu tarife suplimentare asupra produselor noastre vor fi aspru pedepsite. Morcovul și bățul la scară mare, în stilul Big Boy», a adăugat el.

Aceeași teză era susținută și de Eric Trump, fiul președintelui. «Nu mi-ar plăcea să fiu ultima țară care încearcă să negocieze un acord comercial cu Trump. Primul care negociază va câștiga, ultimul va pierde fără îndoială. Am văzut acest film toată viața mea...», a postat pe Twitter.

Schimbări de opinie

De la primele tarife aplicate și retrase Mexicului și Canadei, Trump a arătat că își poate schimba opinia dacă i se arată supunere. După ce le-a acordat o amânare celor doi vecini ai săi, președintele a spus că se pregătește să vorbească cu Xi Jinping, aparent pentru a retrage și tarifele impuse acestuia, dar acea conversație nu a avut loc niciodată. Săptămâna aceasta, secretarul pentru Comerț, Howard Lutnick, a insistat că, dacă China dorea să i se retragă tariful suplimentar de 20%, era suficient să-l sune pe Trump pentru a se angaja să oprească producția și exportul de precursori chimici ai fentanilului. Iar președintele se arăta dispus să reducă tarifele reciproce de 34% în schimbul unui acord pentru vânzarea TikTok în Statele Unite, care părea foarte avansat.

China, însă, a menținut confruntarea, a blocat acordul cu TikTok și a răspuns cu propriile tarife de 34%, alimentând furia lui Trump. «China a jucat prost. A intrat în panică. Singurul lucru pe care nu și-l pot permite!», a scris el cu majuscule. Dar Trump nu a declarat război comercial doar Chinei, ci întregii lumi, inclusiv aliaților săi. «Credeți că Uniunea Europeană este foarte prietenoasă. Ne înșală. Este foarte trist să spun asta. Este foarte patetic», a spus el anunțând că va impune o taxă de 20% pe importurile din UE. Republicanul a anunțat că va majora tarifele pentru țările care vor lua măsuri de retorsiune, așa că acum are dilema ce să facă cu China.

Containere în terminalele portului Kwai Chung, din Hong Kong.

Răspunsul Beijingului a accelerat prăbușirea burselor și îngrijorarea privind un război comercial la scară largă care să provoace o recesiune nu doar în Statele Unite, ci generalizată. Kristalina Georgieva, directorul general al Fondului Monetar Internațional (FMI), a publicat vineri după-amiază un comunicat neobișnuit de avertizare. «Încă evaluăm implicațiile macroeconomice ale măsurilor tarifare anunțate, dar este evident că acestea reprezintă un risc semnificativ pentru perspectivele globale într-un moment de creștere lentă. Este important să evităm măsurile care ar putea dăuna și mai mult economiei mondiale. Facem apel la Statele Unite și la partenerii săi comerciali să colaboreze constructiv pentru a rezolva tensiunile comerciale și a reduce incertitudinea», a semnalat ea.

«Dacă tariful de 25% se aplică în totalitate rapid și se menține în mare măsură, iar partenerii comerciali ai SUA iau măsuri de retorsiune similare, economiile SUA și ale lumii nu vor suferi o depresiune, dar vor suferi recesiuni grave», opinează Mark Zandi, economist șef la Moody’s. Olu Sonola, director de analiză pentru SUA la Fitch, este de acord: «Acest lucru schimbă regulile jocului. Nu doar pentru economia SUA, ci pentru economia mondială. Este probabil ca multe țări să ajungă în recesiune. Puteți arunca pe fereastră majoritatea previziunilor dacă aceste rate tarifare se mențin pentru o perioadă prelungită». JPMorgan, cea mai mare bancă din Statele Unite, consideră deja recesiunea în SUA drept scenariu central și acordă, de asemenea, o probabilitate de 60% unei recesiuni globale.

Jerome Powell, președintele Rezervei Federale, a avertizat de asemenea că tarifele vor avea efecte «semnificativ mai mari» decât cele așteptate, care se vor traduce printr-o creștere economică mai mică și o inflație mai mare. Este un diagnostic împărtășit. «Una dintre cele mai mari întrebări este care este toleranța la durere a lui Trump, adică cât timp va menține tarifele și care ar putea fi catalizatorul pentru o schimbare de direcție», opinează Libby Cantrill, director de Politici Publice pentru SUA la PIMCO. «Este clar că presupunerea că Trump ar fi foarte sensibil la orice scădere a bursei nu s-a confirmat. În același timp, cu siguranță nu este complet impermeabil la o scădere a pieței, nici la sentimentul public, la o respingere majoră în Congres sau la îngrijorările privind o recesiune. Prin urmare, este probabil să existe o limită în ceea ce privește durerea pe care el și administrația sa sunt dispuși să o suporte pentru a reechilibra economia, dar rămâne de văzut când sau cum va fi asta. Deocamdată, trebuie să presupunem că toleranța sa la durere este destul de ridicată și că tarifele se vor menține pentru o perioadă. Trump 2.0 a fost maximalist în aproape toate sensurile, iar politica comercială nu face excepție», argumentează ea.

Critici republicane

Criticile s-au făcut simțite chiar și în sânul Partidului Republican. Senatorul Ted Cruz, care de obicei este un susținător ferm al președintelui Donald Trump, a tras un semnal de alarmă în podcastul său de vineri cu privire la «riscurile enorme» pe care le implică pentru economia SUA, care îi fac pe republicani vulnerabili la o «baie de sânge» la alegerile legislative de anul viitor.

La rândul său, Elon Musk, un aliat apropiat al președintelui, a venit cu o critică totală a tarifelor impuse Uniunii Europene. «Sper că se va conveni că atât Europa, cât și Statele Unite ar trebui să treacă, în opinia mea, la o situație de tarif zero, creând astfel o zonă de liber schimb între Europa și America de Nord», a spus cel mai bogat om din lume sâmbătă, într-o videoconferință la un congres din Florența al Ligii, partid din coaliția de guvernământ italiană.

Războiul comercial, în plus, unit cu poziția agresivă a lui Trump față de Ucraina, Groenlanda și Canada, presupune o realiniere geopolitică. Succesul american de după Al Doilea Război Mondial s-a bazat în parte pe prestigiul său de partener de încredere și pe o alianță transatlantică ce a structurat lumea occidentală și sistemul multilateral. «Se pare că nu există ordine în dezordine», se lamenta joi președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timp ce președintele Franței, Emmanuel Macron, cerea companiilor franceze să nu investească în Statele Unite. Ministrul Afacerilor Externe al Norvegiei, Espen Barth Eide, s-a confruntat săptămâna aceasta cu secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, într-o reuniune NATO, acuzând Washingtonul că încalcă Articolul 2 al Tratatului, care spune că aliații trebuie să evite conflictele economice. Între timp, Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei, celebra tarifele: «Vom urma sfatul lui Lao Tse și ne vom așeza lângă râu, așteptând ca trupul dușmanului să plutească. Cadavrul în descompunere al economiei Uniunii Europene». Vicepreședinta Comisiei Europene, Teresa Ribera, pleda vineri la Washington pentru menținerea «capului rece» într-un răspuns care, sugera ea, ar putea viza lucrativele servicii americane, în care SUA au excedent comercial.

Cu tarife exorbitante impuse unor țări precum Vietnam sau Cambodgia, Trump lovește și în țările pe care s-a bazat pentru a reduce dependența de China. Iar Beijingul vede conflictul ca pe o oportunitate de a se prezenta drept apărător al liberului schimb și de a consolida legăturile cu alte țări. Trump, totuși, a lăsat Canada și Mexicul în afara tarifelor reciproce, poate conștient că are nevoie de ele. În general, supremația economică până acum indiscutabilă a Statelor Unite, magnet pentru investiții și inovații care i-au impulsionat productivitatea, și a dolarului ca monedă de referință, pot fi slăbite.

Japonia, un alt aliat tradițional asiatic, a primit tarife de 24%. Există voci care susțin că animozitatea lui Trump față de această țară în anii 1980 a fost accentuată atunci când un colecționar japonez l-a învins pe magnat într-o licitație la New York pentru pianul la care cânta Sam în barul lui Rick din Casablanca.

De la arbitrariu la corupție

Mary E. Lovely, de la Institutul Peterson, obiectează asupra abordării în sine a negocierilor. «Cred că faptul că guvernele vor veni să discute este destul de problematic. Suntem o țară guvernată de lege, nu de înțelegeri», argumentează ea, semnalând că acordurile pot depinde nu atât de ceea ce este mai bine pentru Statele Unite, cât de ceea ce este mai bine pentru Administrația Trump și indicând, ca exemplu, contractele cu Starlink, deținută de Elon Musk. «Politica comercială arbitrară deschide căi pentru corupție», indica ea săptămâna aceasta la un eveniment al Brookings Institution din Washington.

Și există voci care contestă chiar legalitatea acesteia, cum ar fi Jeremy Horpedahl, de la Institutul Cato: «Statele Unite par să încalce aproape toate acordurile comerciale pe care le-a semnat, inclusiv cele negociate de Trump în timpul primului său mandat. La nivel național, este probabil ca acțiunile lui Trump să depășească cu mult puterea președintelui de a impune tarife, care provine dintr-o delegare restrânsă a autorității constituționale exclusive a Congresului de a stabili ratele impozitelor». Există deja o plângere depusă în instanță de Simplified, o companie din Florida.

Tarifele lui Trump reprezintă cea mai mare creștere de taxe decretată vreodată de un președinte al Statelor Unite. Echipa sa indică faptul că speră să colecteze între 300.000 și 600.000 de milioane de dolari anual. Această promisiune de venituri mari ar deschide calea pentru reducerile fiscale pe care Trump dorește ca Congresul să le prelungească și să le extindă. Obiectivul de colectare intră însă în conflict cu scopul principal invocat pentru zidul tarifar ridicat de Statele Unite: reindustrializarea țării.

Muncitori de la linia de asamblare Stellantis ies din uzina de ștanțare Chrysler din Warren (Michigan).

Teza trumpistă este că protecționismul, abandonarea deceniilor de adoptare presupus eronată a liberului schimb, va declanșa un val de investiții industriale care să genereze locuri de muncă. Ar fi vorba de a face sacrificii pe termen scurt în schimbul unei recompense pe termen lung. Gregory Daco, economist șef la EY, neagă această premisă: «Pe termen lung, estimăm că economia SUA ar fi printre economiile cele mai afectate de tarifele reciproce, cu un impact estimat la o pierdere de 0,7% din PIB real, valorând aproximativ 200.000 de milioane de dolari anual», susține el. «Deoarece companiile vor avea o capacitate redusă de a accesa cele mai bune sau cele mai ieftine inputuri, inovația va fi limitată. Resursele naționale sunt deviate către sectoare interne mai puțin productive, iar lanțurile de aprovizionare globale devin mai puțin eficiente, ceea ce va încetini creșterea productivității».

Președintele anterior, Joe Biden, a adoptat de asemenea o politică economică naționalistă, dar în cazul său cu stimulente pentru investiții în sectoare cu valoare adăugată mare, cum ar fi microprocesoarele sau energiile regenerabile, investiții în infrastructură și unele restricții privind tarifele selective și restricții. Abordarea lui Trump, marcată de resentimente pentru locurile de muncă industriale pierdute în favoarea Chinei sau Mexicului, este opusă, bazată pe o concepție a economiei mondiale ca un joc cu sumă zero. De la morcov, la băț.

Nu este clar dacă un anumit grad de relocalizare va avea succes (sau sens). «Sunt suficient de în vârstă să-mi amintesc producția din Rhode Island, unde m-am născut», spunea săptămâna aceasta Mary E. Lovely, profesoară emerită la Universitatea Syracuse. «Făceam mult cauciuc spumat. Făceam benzi elastice. Făceam bijuterii de imitație. Și apoi, după ce am petrecut cea mai mare parte a vieții mele în Syracuse, făceam coșuri de rufe Rubber Maid. Erau lucruri care plăteau salarii foarte mici și care erau ușor preluate de alte țări pentru că puteau fi făcute de muncitori cu adevărat necalificați. Deci, care este o strategie sustenabilă? Când oamenii spun că vor ca producția să se facă în Statele Unite, se gândesc la înaltă tehnologie, locuri de muncă bune, locuri de muncă sustenabile, asistență medicală. Acestea sunt lucruri pe care muncitorii americani le doresc, le merită și au nevoie de ele. Care este strategia aici? Mergem după lucruri pe care le fabrică Vietnamul?», argumenta ea.

James Knightley, economist șef internațional la ING în New York, estimează că relocalizările se vor concentra pe sectoare cu valoare adăugată mare, care reprezintă între 10% și 15% din importurile SUA, o economie în care, pe de altă parte, serviciile au o pondere de peste 75%. Statele Unite sunt mai bogate ca niciodată, dar economia sa s-a transformat în ultima jumătate de secol. Ocuparea forței de muncă în producție s-a redus, iar unele zone industriale au suferit din greu din cauza globalizării, în timp ce inegalitățile s-au exacerbat.

«Ca toate tarifele, o mare parte din aceste noi taxe vor fi plătite de consumatorii și companiile americane sub formă de prețuri mai mari», argumentează Horpedahl. «Scopul declarat al lui Trump este de a ajuta muncitorii americani, dar va face contrariul. Și nu va duce la o renaștere a industriei manufacturiere americane, deoarece Statele Unite continuă să producă, conform majorității măsurătorilor, cantități aproape record de produse manufacturate. Doar că nu avem nevoie de atât de mulți muncitori pentru a produce acea cantitate, datorită câștigurilor enorme în eficiență (o mare parte a motivului pentru care suntem atât de bogați astăzi)», adaugă el.

Lumea se prăbușește și Casa Albă a difuzat sâmbătă o declarație: «Președintele a câștigat astăzi confruntarea din runda a doua a Campionatului de Club Senior [de golf] din Jupiter, Florida, și avansează în Runda Campionatului de mâine.»