În câteva cuvinte
Senatul argentinian a respins candidații lui Javier Milei la Curtea Supremă, marcând un eșec politic major pentru președinte. Această decizie reflectă o unitate neașteptată a opoziției și semnalează o scădere a puterii lui Milei, confruntat acum cu probleme economice și o agendă politică blocată. Situația îl obligă pe președinte să adopte o abordare mai democratică și să caute compromisuri pentru a guverna eficient.
Președintele Argentinei, Javier Milei, și eșecul său politic
Președintele Argentinei, Javier Milei, se laudă că accelerează în curbe. Când lucrurile nu ies așa cum se așteaptă, preferă să rupă punți, să insulte și să insiste.
A avut anumite rezultate. Până acum: Senatul a respins cu o majoritate largă cele două candidaturi pe care mandatarul ultra le trimisese pentru a ocupa posturi vacante la Curtea Supremă.
Refuzul a reprezentat pentru Milei cel mai mare eșec politic în 15 luni de guvernare. Și nu poate spune că nu se aștepta la lovitură: negocia cu Camera de un an fără prea mult succes.
Unul dintre candidați, Ariel Lijo, este un judecător federal care acumulează zeci de acuzații de performanță slabă și suspiciuni de îmbogățire ilicită.
Celălalt, Manuel García Mansilla, este un ultraconservator care respinge, de exemplu, avortul legal.
Milei este în minoritate în Senat, dar a crezut că va scăpa cu votul unor aliați, mai ales fostul președinte Mauricio Macri, și cu o doză de presiune extraordinară asupra peronismului kirchnerist.
Când era deja evident că se îndreaptă spre o înfrângere, a optat pentru calea rapidă: a profitat de o vacanță legislativă de două săptămâni și i-a numit pe Lijo și García Mansilla prin decret, în ciuda avertismentelor că aceasta ar însemna punerea sub tensiune a Constituției.
Consecințele decretului
Decretul, o eroare politică foarte gravă de legalitate îndoielnică, a făcut minuni: a unit peronismul - divizat până acum între cei care o susțin pe fosta președintă Cristina Kirchner și cei care promovează o reînnoire - și i-a pus pe Macri și pe partidul său (PRO, Propuesta Republicana) de partea opoziției.
Între voturile ambelor, Senatul a respins numirile într-un mod atât de puternic încât García Mansilla a demisionat ieri din funcție (Lijo nici măcar nu a putut avea acces la ea).
Milei a denunțat apoi un pact improbabil între Kirchner și Macri (doi lideri care se detestă reciproc) și a acuzat, ca de obicei, „casta”.
Nu a reușit să vadă că lucrurile s-au schimbat în ultimele săptămâni în Argentina.
Schimbări în postura lui Milei
Milei nu mai este liderul atotputernic care și-a impus voința cu strigăte.
O serie de erori - cea mai notabilă, promovarea unei criptomonede, $Libra, care s-a dovedit a fi o escrocherie - i-au luat putere de foc agresiunilor sale.
Succesul său împotriva inflației, baza popularității sale, este, de asemenea, pus sub semnul întrebării.
Devine din ce în ce mai clar că, fără un plan de salvare FMI de cel puțin 20.000 de milioane de dolari, „cel mai bun plan economic din istoria omenirii”, în cuvintele sale, este în pericol.
Necesitatea unei abordări politice
Pentru Milei a sosit momentul să facă politică.
Nu-i mai ajunge cu predicarea sa pe rețelele de socializare; sau că o armată de troli atacă oponenții și disidenții de fiecare dată când cineva își ridică vocea.
Stilul certăreț al președintelui pare epuizat.
Pentru prima dată de când a preluat funcția, principala preocupare a argentinienilor nu mai este inflația, ci o listă care amestecă insecuritatea, sărăcia și teama de șomaj.
Problemele sunt acum mai complexe într-un scenariu internațional care a devenit foarte incert.
Milei trebuie să respecte instituțiile și să respecte opoziția. Este vorba, pe scurt, de a înțelege cum funcționează o democrație.
