În câteva cuvinte
Unai Emery se întoarce la Paris cu Aston Villa pentru a înfrunta PSG-ul lui Luis Enrique în Liga Campionilor. Articolul analizează impactul lui Emery asupra lui Aston Villa și revenirea lui Marco Asensio, jucător repudiat de Luis Enrique, care a găsit o nouă formă sub îndrumarea lui Emery. Meciul promite a fi unul tensionat, plin de revanșe personale și dorința de a demonstra valoarea.
DirectSecretariatele tehnice ale cluburilor din Premier League au preluat un aforism care a devenit faimos când, anul trecut, Manchester United, cel mai puternic club din Regatul Unit, căuta un antrenor care să conducă proiectul lui Sir Jim Ratcliffe, noul proprietar.
Zile întregi, reflectoarele scouterilor au fost îndreptate către Unai Emery, omul neliniștit și cu părul dat cu gel, care scosese Aston Villa din noroiul luptei pentru retrogradare, plasându-l pe locuri de Liga Campionilor cu al 9-lea buget al ligii. «Este cel mai bun antrenor din lume pentru a atinge obiective de prim rang cu loturi de rangul doi», scria sentința. A avut probabil atât de mult succes încât, un an mai târziu, Emery este încă la Villa, fericit, entuziasmat, ferit de incendiul care calcă pe Old Trafford și târât de curent spre prima manșă a sferturilor de finală ale Ligii Campionilor, care se joacă miercuri pe Parc des Princes (22:00, Movistar), scena în care atâția secretari tehnici l-au văzut suferind pentru a face din echipa lui Neymar, Cavani, Verratti și Mbappé o echipă la fel de competitivă precum fusese Sevilla lui Iborra, Banega și Vitolo.
«Este cel mai bine pentru toată lumea», a spus el în ziua în care a anunțat că va părăsi Paris Saint-Germain. Era ultima săptămână din aprilie 2018, iar Madridul tocmai îl eliminase din Liga Campionilor. Nu i-a folosit la nimic să ofere fanilor tripla din Franța: Liga, Cupa și Cupa Ligii. Nici nu i-a folosit prea mult să acrediteze o relație cordială cu Neymar și restul figurilor. Șeicii din Qatar, proprietarii clubului, se plictisiseră de discursul administrativ al lui Emery, incapabil să scape de stigmatul remontadei din 2017 de pe Camp Nou. Acel 6-1 în fața Barcelonei lui Luis Enrique nu doar că i-a pus în pericol cariera. I-a identificat figura cu folclorul cel mai întunecat al fanilor PSG. Încă își amintesc perfect spaniola. Când un fan al PSG vorbește despre «remontada», evocă o rană care nu se închide, ca un tatuaj pe frunte: Emery învins de Luis Enrique.
«Sunt foarte recunoscător pentru cei doi ani pe care i-am petrecut aici», a spus Emery, la sosirea la Paris, cu o expresie sumbră. «Aici am învățat să fiu antrenorul care sunt. Sunt mândru să mă întorc așa cum mă întorc, cu Aston Villa în Liga Campionilor. Nu uitați că Villa a câștigat Liga Campionilor în 1982!»
Nu a fost o coincidență faptul că Emery le-a reamintit parizienilor că acum antrenează un club cu mai multă tradiție decât cel francez, prezidat de niște proprietari obsedați de câștigarea Ligii Campionilor. Nici nu este o coincidență faptul că Luis Enrique este un idol la Paris fără să fi câștigat în Boulogne mai mult decât a câștigat Emery. Asturianul s-a prezentat ieri în sala de conferințe din Poissy, iar când cineva l-a întrebat de ce crede că predecesorul său nu se bucură de recunoașterea pe care o merită în presă, a replicat tăios: «Nu știu de ce, pentru că nu mă uit la presă, dar dacă îi lipsește recunoașterea, trebuie să i-o dăm pentru că o merită. Și-a îmbunătățit toate echipele și are o energie inepuizabilă. Sper doar să nu fie atât de bine în următoarele două meciuri».
Totul bine, mai ales blocul de jos
Luis Enrique are dreptate să se pregătească, chiar și cu vrăji. Pentru că Liga Campionilor plasează cel mai bun PSG al secolului, cel mai funcțional, cel care joacă cel mai bine și își entuziasmează cel mai mult fanii, în fața unui obstacol formidabil, opera lui Emery. Acest Villa nu oferă la prima vedere trăsături izbitoare. Face totul bine, dar rareori strălucește. Știe să iasă cu mingea controlată, știe să atace în pozițional și știe să preseze, deși nu merge de obicei om la om, pivoții săi se mișcă cu puțină elasticitate în situații dificile cu mingea și, împotriva apărărilor foarte înghesuite, îi este greu să găsească profunzime cu regularitate, deoarece Emery le cere lui Watkins, Ramsey, Rogers și Rashford același lucru pe care îl cerea lui Verratti și Neymar: să gândească mult după ce primesc mingea. Emery este atât de preocupat de precizia paselor încât Aston Villa are același ritm ca PSG-ul său. Predomină o anumită cadență de adagio, iar inerția duce echipa înapoi. Acolo completează ceea ce face cu adevărat perfect: să apere în bloc jos și să lanseze lung cu Tielemans, Asensio, Pau Torres sau Dibu pentru ca atacanții săi rapizi să alerge.
Amestecul l-a primit bine pe Marco Asensio. Fostul madrilen este jucător al PSG împrumutat la Villa în ianuarie, după ce Luis Enrique l-a repudiat. Toată inconsistenta lui Asensio la Paris s-a transformat în rebeliune revendicativă în Birmingham, sub îndrumarea psihologică a lui Emery. Venise după ce a marcat șapte goluri în 47 de meciuri la PSG, iar în două luni în Anglia a marcat nouă în 11 meciuri. Spiritul de răzbunare plutește peste Parc des Princes.
