Alberto Posadas

Alberto Posadas (născut în Valladolid, 1967) este compozitorul rezident al actualei stagiuni de muzică contemporană a Centrului Național de Difuzare Muzicală (CNDM). Rezidența include prezența lui Posadas în șase concerte la Auditorio 400 al Muzeului Reina Sofía din Madrid și alte trei în Alicante, Badajoz și Segovia. De asemenea, cuprinde trei comenzi cu premiere absolute și alte trei premiere în Spania. Dintre aceste șase lucrări în premieră, cinci au fost prezentate în concertul de luni la Auditorio 400, ceea ce a fost o ocazie specială de a explora opera acestui creator din Valladolid, care a urcat în poziții importante pe scena internațională, dar despre care țara noastră începea să ignore substanțial o parte din producția sa, în special cea mai recentă. Mai multe informații: Muzicianul Alberto Posadas și Orchestra Barroca de Sevilla, Premiile Naționale de Muzică 2011.

Concertul a prezentat elemente de mare interes pe lângă cele menționate. Patru lucrări dintre cele ascultate au avut viola ca protagonistă de excepție. Posadas are în lucru un ciclu de șapte lucrări cu viola ca protagonistă și nudul ca invitat special. Cele patru prezentate ieri sunt cele deja realizate, iar celelalte trei sunt în așteptare pentru compunere. În acest ciclu interesant, Posadas a subliniat una dintre ultimele teme care îl preocupă: relația cu artele plastice și, în acest caz concret, cu nudul. Astfel, prima dintre piesele ascultate din ciclu (și nu din concert), se intitulează chiar L’origine du monde, și plasează în fața auditoriului jocul de metafore care se desprind din celebrul tablou al lui Courbet și sexul său feminin în prim-plan. Următoarea piesă din ciclu ascultată a fost The young violinist reflected in mirror, bazată pe o fotografie de Saul Leiter în care o tânără dezbrăcată se reflectă estompat într-un obiect care ar putea fi un obiectiv foto sau o lentilă; această piesă este pentru un duo de viole și a fost o premieră mondială. Următoarea din ciclu, din nou pentru violă solo, este Doryphóros, după celebra statuie a lui Policleto. Iar ciclul s-a încheiat cu nu mai puțin celebra Desnudo bajando una escalera, de Duchamp, interpretată pentru duo de viole, de asemenea, premieră.

Soprana Johanna Vargas și contrabasistul Dario Calderona, ieri la Auditorio 400 al Muzeului Reina Sofía din Madrid. RAFA MARTIN este foarte posibil ca această descriere să nu clarifice nimic despre substanța muzicală pentru cei care nu le-au ascultat, deoarece ceea ce îl interesează pe Posadas este un joc sofisticat de rezonanțe sonore care par să cerceteze adâncurile secretelor violei, acel instrument de odinioară subestimat, dar care are o tinerețe splendidă în generațiile actuale; acel instrument care, ca sculptura lui Doryphóros sau oricare dintre celelalte nuduri alese de Posadas, pare să ascundă mult mai multe secrete decât arată. Este o călătorie pasionantă cea întreprinsă de Posadas în această translație între corp și enigmele sonore ale unui instrument căruia Posadas îi atribuie o mare apropiere de “identitatea umană”. Desigur, această provocare necesită instrumentiști la fel de virtuozi pe cât de apropiați de intențiile compozitorului, iar aceștia sunt Geneviève Strosser și Dimitrios Polisoidis, doi violiști care au făcut să sune magistral universul sonor al lui Posadas și au dictat o lecție de claritate în căutarea sonorităților difuze și complexe; un lux pentru compozitor și pentru public.

Vioiliștii Dimitrios Polisoidis și Geneviève Strosser, ieri la Auditorio 400 al Muzeului Reina Sofía din Madrid. RAFA MARTIN Dar concertul a conținut și alte două lucrări, ambele pentru contrabas și soprană, o combinație care a permis anticiparea unor rezultate sonore la fel de atractive pe cât de riscante. Pentru ca să nu existe pericole, s-a contat pe doi solisti de înaltă voltaj, contrabasistul Dario Calderona și soprana Johanna Vargas, prodigioși în prestațiile lor în două lucrări, acestea da, de autorie diferită, dar unite printr-un cordon ombilical la fel de sugestiv pe cât de discret. Cea mai veche, Lotófagos, din 2006, a avut semnătura marelui compozitor elvețiano/austriac Beat Furrer, unul dintre marile nume ale scenei actuale de zeci de ani, și un prieten al Spaniei, care a preluat o poezie de José Ángel Valente pentru această lucrare primitoare care nu își dezamăgește admiratorii, printre care mă număr. Și, peste această lucrare inserată în monograficul Posadas, acesta a adăugat alta pe care a dorit-o ca o continuare a piesei lui Furrer, Palabras deshabitadas, din 2016. Două lucrări, în orice caz, clar anterioare ciclului pentru violă, ale căror patru piese scrise și ascultate au date de compoziție între 2021 și 2024. Un concert, pe scurt, de o coerență enormă și de o concepție compozițională foarte originală, care ne confirmă că cel mai bun Posadas se poate coace în fața noastră.

Stagiunea CNDM Geneviève Strosser, violă; Dimitrios Polisoidis, violă; Dario Calderone, contrabas; Johanna Vargas, soprană. Program: Alberto Posadas, Palabras deshabitadas, L’origine du monde, The young violinist reflected in mirror; Beat Furrer, Lotófagos; Alberto Posadas, Doryphóros, Nu descendant un escalier nº 2. Auditorio 400. Muzeul Național Centrul de Artă Reina Sofía. 7 aprilie.