În câteva cuvinte
Articolul analizează utilizarea planului-secvență în cinematografie, pornind de la succesul serialului «Adolescența». Se discută despre beneficiile și complexitatea acestei tehnici, oferind exemple de filme și seriale care o folosesc cu succes, dar și despre cazurile în care nu este utilizată în mod eficient. Concluzia subliniază importanța planului-secvență în crearea unei experiențe cinematografice profunde.
Succesul răsunător al serialului «Adolescența» (Netflix)
Succesul răsunător al serialului «Adolescența» (Netflix) a generat un val de laude și a evidențiat utilizarea impresionantă a planurilor-secvență, fără trucaje, în fiecare dintre cele patru episoade de aproximativ 50 de minute. Aceasta a condus la o creștere neașteptată a literaturii de specialitate despre această tehnică cinematografică.
Explorarea planului-secvență în cinematografie
Canalul YouTube El Chou de Gabriel Incertis explorează diverse filme și seriale care folosesc planul-secvență, fie parțial, fie integral, cum ar fi «Arca Rusă» (Aleksandr Sokurov). Filmin a lansat un canal cu 48 de titluri cu „secvențe unice de neuitat”. Sunt prezentate exemple incontestabile, dar și cazuri discutabile din cauza lipsei mișcării camerei, cum ar fi «Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles», care este alcătuit din cadre fixe.
În plus, este menționată și importanța planurilor inițiale realizate de frații Lumière. Unul dintre primele planuri-secvență din istoria cinematografiei a fost realizat de Murnau în «Sunrise» (1927).
Impactul serialului «The Studio»
Recrudescența interesului pentru această tehnică narativă s-a amplificat odată cu lansarea serialului «The Studio» pe Apple TV, care prezintă o comedie despre culisele lumii producătorilor de film comercial. Serialul folosește planuri-secvență false, ceea ce contrastează cu abordarea autentică a «Adolescenței».
Planul-secvență autentic, utilizat corect, îmbogățește scena. Filmografia lui Béla Tarr este un exemplu excelent, cu «Sátántangó» (1994) fiind un exemplu.
Exemple de utilizare reușită și nereușită
În contrast, uneori, această tehnică nu aduce o valoare artistică semnificativă, cum este cazul filmului «Frânghia» (Hitchcock, 1948), cu cele 10 tăieturi forțate.
Un plan-secvență reușit oferă spectatorului timp să exploreze perspectiva filmului, fiind esențial pentru estetică și reflecție. «Adolescența» reușește acest lucru.
Planul-secvență este ca viața: nu se oprește și când se termină… se termină.
