Congresul aproba legea numărul 30

Congresul a aprobat joi legea numărul 30 din această legislatură, după sprijinul majorității (179 de voturi pentru, 33 împotrivă și 136 de abțineri din partea PP) pentru o propunere a PSOE care reglementează dreptul de asociere și care va permite scoaterea în afara legii a entităților și fundațiilor care fac apologia franchismului, a dictaturii și a loviturii de stat din 1936. O lege care va dizolva astfel, în sfârșit, după 48 de ani de democrație, asociații precum Fundația Francisco Franco, care are deja un dosar în curs de desfășurare la Ministerul Culturii.

Partidul ultra Vox și-a reiterat votul împotrivă cu argumente care au ocolit orice condamnare a acelui regim și care au echivalat această nouă reglementare, în așteptarea mandatului stabilit în urmă cu doi ani de legea Memoriei Democratice, cu „cenzura” și „un abuz intolerabil al libertăților cele mai elementare”.

PP, care a acceptat la momentul respectiv dezbaterea acestei norme, se delimitează acum prin abținere, cu scuza formală că au lipsit rapoarte tehnice și nu le-au fost acceptate amendamentele. PSOE a catalogat această ieșire drept „trădare nedemnă a angajamentului față de democrație”.

În iulie 2022, Congresul a adoptat cu majoritate simplă (mai multe voturi pentru decât împotrivă) legea Memoriei Democratice care obliga Congresul să aprobe în termen de un an o lege organică a Dreptului de Asociere care necesită o majoritate absolută a Camerei. Atunci s-a optat pentru disocierea acestor două norme pentru a facilita aprobarea la limită a primei, deși atunci când în cele din urmă s-a adus la cunoștința Congresului legea Asociațiilor, s-a acceptat ca aceasta să fie discutată cu un sprijin foarte larg: 314 voturi pentru (inclusiv din partea PP) față de 33 împotrivă din partea Vox. Această propunere a ajuns joi în sfârșit la dezbaterea finală în Congres, iar Vox nu a surprins deloc, continuă în refuzul său frontal, dar PP a dat un nou viraj, deoarece acum înțelege că această propunere „nu îi mai interpelează”, după cum a avansat în discuție deputatul galician Pedro Puy Fraga, nepotul fondatorului Alianței Populare, după cum a dorit să-i amintească, pentru a-l provoca, purtătorul de cuvânt al PSOE, Artemio Rallo.

Purtătorul de cuvânt al Uniunii Poporului Navarrez, Alberto Catalán, partener al PP, a avansat câteva dintre motivele delimitării acestor partide de dreapta parlamentară, subliniind că nu au fost incluse în lege cererile lor de a interzice entităților care nu condamnă și nu acordă atenția cuvenită victimelor ETA.

Popularul Pedro Puy Fraga a aprofundat pentru a-și argumenta actuala delimitare în plângerea că PSOE a recurs la înregistrarea normei ca propunere și nu ca proiect de lege pentru a eluda rapoartele tehnice obligatorii și că nu a dialogat deloc. Puy Fraga a indicat, de asemenea, o critică mai generală împotriva „polarizării politice și divizorii” a țării, pe care a atribuit-o doar actualului Guvern, și a protestat pentru că nu sunt incluse în sancțiuni și interdicții entitățile care laudă dictaturile și regimurile totalitare, ci și cele care fac apologia terorismului.

Purtătorii de cuvânt ai BNG, Néstor Rego; ai Podemos, Martina Velarde; ai PNV, Mikel Legarda; ai EH Bildu, Jon Iñarritu; ai Junts, Josep Pagés; ai ERC, Francesc-Marc Álvaro, și ai Sumar, Nahuel González, au fost de acord să sublinieze că norma și obiectivele sale de a proteja și repara victimele franchismului și familiile acestora sosesc cam târziu și sunt insuficiente, deși în majoritatea lor au mulțumit pentru pasul făcut.

Junts, care nu a sprijinit legea Memoriei, deoarece consideră că aceasta urmărește să „îndulcească” regimul din '78, este alături de majoritate în cea a Asociațiilor. ERC a avertizat asupra „marelui eșec” pe care îl reprezintă un anumit val de adeziuni în rândul generațiilor mai tinere față de un franchism pe care l-a echivalat cu fascismul în „ura, excluderea, minciunile, violența și eliminarea celor disidenți și adversari”.

Cel care nu a ieșit din scenariul prevăzut a fost purtătorul de cuvânt al Vox, Juan José Aizcorbe, care a catalogat norma drept „o infamie arbitrară, incoerentă și neconstituțională” pe care o vede mai „proprie cenzurii și ca o acoperire pentru a justifica abuzul intolerabil asupra libertăților fundamentale și o tentativă de control al gândirii și de criminalizare a disidenței și a narațiunii unice de la putere”. Deputatul ultra a interpretat acolo că legea urmărește „să-i persecute pe cei care gândesc diferit” și, deși nu a condamnat, nici nu a criticat și nici nu a arătat niciun reproș față de franchism și dictatură, a concluzionat că noua lege încearcă să stabilească „un regim tiranic de la BOE” și să evite să se amintească construirea de baraje și apariția unei clase de mijloc în timpul acelei etape.

Purtătorul de cuvânt al PSOE, Artemio Rallo, s-a lăudat cu aprobarea legii numărul 30 în acest mandat atât de contestat de PP și Vox din cauza presupusei paralizări parlamentare și a atacat foarte special PP și deputatul său Puy Fraga, căruia i-a atribuit „nostalgia propriilor rădăcini personale și familiale”. Rallo a dezmințit că norma subminează respectul pentru libertatea de exprimare sau de manifestare consacrate în Constituție, dar a indicat că „nu sunt absolute, au limitele lor legale și nu pot acoperi discursurile de ură”. Deputatul socialist a deplâns că PP „a pierdut oportunitatea de a fi de partea decentă a istoriei” și s-a ascuns în spatele abținerii.