
În câteva cuvinte
Articolul relatează despre controversa legată de regulile jocului «UNO», în special despre cumularea cărților +2 și +4. Compania a clarificat că aceste cumulări nu sunt permise, dar mulți jucători continuă să le practice. De asemenea, este prezentată o scurtă istorie a jocului, de la originea sa familială până la achiziția de către Mattel.
UNO
UNO este unul dintre cele mai populare jocuri de cărți din lume. Faimoasele sale „trage două” și „trage patru” au redevenit subiect de dezbateri aprinse între fanii săi, după o postare pe Twitter.
Contul @RealTimeRating a împărtășit miercuri pe X o publicație în care a explicat faptul că jocul însuși a confirmat pe rețelele sale de socializare că nu este permis să joci o carte de +2 pentru a răspunde la alta de +2. Peste șase milioane de utilizatori au vizualizat mesajul, care a strâns peste 50.000 de aprecieri și o mie de comentarii de la utilizatori surprinși de pe Twitter.
Indicațiile din partea companiei au fost date încă din 2022 și revin periodic ca subiect de discuție pe rețelele sociale. „Nu se cumulează +2 cu +2”, a clarificat atunci profilul oficial al jocului.
Cu doi ani înainte, conturile oficiale ale companiei „UNO” insistaseră asupra faptului că nu se putea adăuga un +2 la un +4 și să se facă următorul să tragă șase cărți în plus: „Dacă cineva joacă un +4, tragi 4 și pierzi tura. Nu poți pune +2”.
„UNO” a confirmat pe rețelele sociale că NU ESTE PERMIS SĂ JOCI UN +2 PESTE ALT +2.
Scopul jocului este ca mâna ta să rămână fără cărți și, prin urmare, una dintre tacticile cele mai de temut este să le faci dificil oponenților cu cărțile cumulative. Dacă se întâmplă acest lucru, când un jucător aruncă cartea de +4, trebuie să tragă patru cărți în plus și să le adauge la averea ta. În multe case, un alt obicei este legea: se permite să răspunzi cu o altă carte de +2 și cel prejudiciat ajunge să fie următorul jucător care va trage șase cărți în plus. Această mutare (și oricare care acumulează cărți de tras) este atât de populară încât profilul oficial al jocului pe X a încercat să clarifice regula așa cum a fost concepută.
Istoria „UNO”
După cum a explicat jurnalistul Pablo Cantó în Verne, „UNO nu este un joc pentru a strânge legături, deși acest bestseller, cu milioane de exemplare vândute în întreaga lume, s-a născut datorită eforturilor conjugate ale unei întregi familii: cea a lui Merle Robbins, un frizer american de origine maghiară”. Are 54 de ani de istorie, din 1992 proprietarul său este Mattel și a apărut în casa familiei Robbins din Ohio, după ce au jucat opt nebun cu pachetul englezesc. După cum se arată pe pagina Muzeului Național al Jocului din Statele Unite, opt nebun, ca multe jocuri de cărți tradiționale, are diferite variante. Iar cea a familiei Robbins a ajuns să fie marea câștigătoare.
Merle Robbins a povestit într-un reportaj publicat în 1980 în The Cincinnati Enquirer, familia sa a văzut potențialul jocului după ce a invitat acasă un cuplu: „Ne-au spus că trebuie să-l comercializăm și am început să ne gândim la asta”. Acel ziar a relatat că au decis să plătească o ediție de 10.000 de jocuri între soții Robbins, unul dintre fiii lor și partenerul său. De designul cărților s-a ocupat, conform cărții The Hidden History of Cincinnati, ilustratorul Bob Grove. Grove era cunoscut pentru că este autorul logo-ului echipei de baschet Sacramento Kings.
Robbins au împachetat totul personal și în 1971 au început să vândă jocul în frizeria lui Merle Robbins cu doar trei dolari. Se spune că primul i l-a vândut prietenului său Andy, proprietarul unei case funerare: „În fiecare săptămână mă suna să-mi ceară două duzini de jocuri sau mai multe. Când mergea la convenții sau târguri, îmi cerea de la patru la șase duzini”. În acest fel, jocul a început să se răspândească. La un an de la lansare, în 1972, proprietarul unei alte case funerare a decis să cumpere jocul. Numele său era Robert Tezak și a plătit 50.000 de dolari și 10 cenți redevențe pentru fiecare „UNO” vândut.
Tezak a povestit într-un interviu acordat agenției de știri UPI, în 1992, că atunci când a cumpărat „UNO” nu avea nicio idee despre cum se vând jocuri de masă. „Nu știam absolut nimic despre afacere, am început cu un proces de încercare și eroare foarte interesant, dar foarte dificil... Și am avut mult noroc”, recunoaște el. A fondat compania Games Inc. pentru a distribui jocul și, în 1980, vânduse deja peste 15 milioane de exemplare în Statele Unite. În 1992, producătorul de jucării Mattel a cumpărat Games Inc. și cu ea toate jocurile sale, inclusiv „UNO”.