Cei mai productivi angajați ai multinaționalelor spaniole se află în paradisuri fiscale

Cei mai productivi angajați ai multinaționalelor spaniole se află în filialele pe care le au răspândite în țări precum Luxemburg, Malta, Irlanda, Estonia sau Țările de Jos. Conform ultimelor date din Raportul țară cu țară, publicat recent de Agenția Fiscală cu informații corespunzătoare exercițiului 2022, în aceste jurisdicții se înregistrează cifre care atrag puternic atenția: fiecare angajat generează un randament care, în medie, depășește 1,4 milioane de euro anual, ceea ce aproape cvadruplează media globală de 410.000 de euro. În cazul Luxemburgului, suma este mult mai mare, depășind 2 milioane, cu 65% mai mult decât în exercițiul anterior. Sunt cifre foarte îndepărtate de nivelurile care se înregistrează în vecini precum Franța, Italia sau Germania, unde indicatorul oscilează între 344.000 și 470.000 de euro. De asemenea, sunt departe de cele înregistrate în Spania, cu o productivitate medie de 520.000 de euro.

Contrastul este atât de marcat încât obligă la nuanțarea conceptului de productivitate oferit de Country by Country Report sau CbC, după sigla sa în engleză. Nu este vorba despre măsurarea valorii economice reale generate de un lucrător prin performanța sa profesională, ci despre un raport statistic care este afectat direct de decizii de natură fiscală și contabilă. Adică, nu înseamnă că angajații din Luxemburg sau Malta sunt mai productivi pentru că lucrează mai mult și mai bine decât restul, ci că proporția dintre beneficiile pe care le obțin companiile acolo și volumul personalului lor este mai favorabilă. Acest lucru se poate întâmpla pur și simplu din cauza efectului unei fiscalități mai scăzute. Dar și pentru că unele companii concentrează acolo o parte din beneficiile lor globale, ceea ce distorsionează datele finale. Acesta din urmă este ceea ce este cunoscut sub numele de manevre BEPS (mutarea profiturilor către teritorii cu impozitare redusă pentru a plăti mai puține taxe), împotriva cărora încearcă să lupte organisme precum OCDE.

În acest caz, aceste multinaționale spaniole, la fel ca cele din alte țări, ar utiliza filialele din aceste teritorii cu fiscalitate redusă pentru a îmbunătăți eficiența arhitecturii lor fiscale, deviind către ele atât pierderi, cât și profituri din alte părți ale lumii. De obicei, au puțin personal, deoarece nu sunt centre productive, dar mută mulți bani, ceea ce explică randamentul ridicat pe cap de locuitor al centrelor situate în aceste jurisdicții.

CbC este o declarație informativă pe care sunt obligate să o prezinte marile grupuri din Spania – și din restul țărilor OCDE –, cele care facturează începând cu 750 de milioane de euro pe an între toate entitățile. Cele 142 de multinaționale spaniole au raportat câștiguri de 97.895 de milioane de euro în 2022 și o factură la impozitul pe profit de 19.685 de milioane. Dar au furnizat și datele complementare ale activității lor și ale filialelor lor, oferind informații despre cifra de afaceri, despre angajații lor, despre profiturile pe care le-au obținut înainte de impozite și despre suma pe care o plătesc în fiecare dintre teritorii. Prin urmare, pornind de la statistică, se pot vedea distorsiunile dintre un teritoriu și altul.

Jurisdicțiile cu fiscalitate redusă, pe lângă faptul că au un randament per angajat care cvadruplează sau cinciplează media globală, au de obicei foarte puțini angajați. De exemplu, la nivel mondial, numărul mediu de profesioniști per filială era în 2022 de 192 (în Spania sunt 265), dar a scăzut la 55 în Irlanda, la 30 în Țările de Jos, la 13 în Malta și la 8 în Luxemburg. Cel mai paradigmantic caz este cel al Estoniei, cu un singur angajat per filială.

De asemenea, apar diferențe importante atunci când se analizează rentabilitatea per angajat, care este proporția dintre venituri și rezultatul înainte de plata impozitelor. La nivel global, indicatorul a ajuns la o medie de 31.000 de euro per angajat – aproximativ 28.000 de euro în Spania –, dar a crescut vertiginos, depășind 180.000 de euro în Malta, 190.000 de euro în Țările de Jos, 195.000 de euro în Estonia și un milion de euro în Luxemburg.

Beneficii «disproporționat de mari»

Organisme precum OCDE avertizează de ani de zile cu privire la practicile BEPS. În rapoartele sale anuale privind impozitele corporative, clubul care reunește economiile avansate își amintește adesea că datele privind productivitatea per angajat trebuie citite întotdeauna cu prudență, deoarece nu reflectă neapărat performanța reală a muncii, ci mai degrabă o combinație de factori contabili și fiscali. «În multe jurisdicții cu impozitare redusă, filialele multinaționalelor înregistrează beneficii disproporționat de mari cu personal minim, ceea ce crește artificial ratele per angajat», a explicat organismul în ultima ediție a raportului, din 2024.

Cifrele, confirmă, nu sunt o dovadă a performanței profesionale, ci o manifestare a strategiilor fiscale agresive prin care companiile relochează beneficiile către teritorii cu impozite mai mici. OCDE indică de obicei teritoriile cu cote ale impozitului pe profit scăzute și acele țări sau regiuni care sunt poli de investiții străine. Pentru organism, jurisdicții precum Malta, Luxemburg sau Țările de Jos (precum și teritorii precum Bahamas, Barbados, Bermuda, Insulele Virgine Britanice sau Insulele Cayman, printre altele) îndeplinesc de obicei aceste atribute.

Pentru a combate aceste practici, OCDE a promovat o reformă fiscală internațională bazată pe doi piloni. Primul urmărește să realoce o parte din profiturile marilor multinaționale către țările unde își generează cu adevărat activitatea economică, și nu doar unde își declară fiscal veniturile. Al doilea, la rândul său, stabilește un impozit minim global de 15% pentru grupurile de companii cu venituri mai mari de 750 de milioane de euro, cu scopul de a limita concurența fiscală între țări și de a evita delocalizarea câștigurilor.