Antonio Rico, un polițist local de 49 de ani, cere ca povestea lui să fie spusă într-o lumină pozitivă. Este viața unui om care a dorit mereu să se dedice serviciului public și căruia i s-a părut normal să denunțe în instanță o serie de nereguli administrative pe care le observa la locul de muncă în Poliția Locală din Torrevieja (Alicante, 89.290 de locuitori), cum ar fi lipsa controlului asupra banilor cash din amenzi sau efectuarea de inspecții repetate la unele localuri și nu la altele. Aceste denunțuri i-au dat viața peste cap în ultimii 12 ani din cauza persecuției la locul de muncă pe care a suferit-o și a stigmatului pe care l-a atras asupra activității sale profesionale. Este mulțumit că Tribunalul Constituțional a recunoscut pe 10 februarie că Primăria Torrevieja ar fi trebuit să-l protejeze de hărțuirea la care a fost supus după ce a denunțat aceste nereguli, dar îi este greu să vadă asta ca pe o victorie finală. «Sunt într-o buclă, prins, marcat și vizat oriunde aș merge», rezumă el. Agentul Rico, care lucrează acum în Poliția Locală din Murcia, nu a adus uniforma la interviu deoarece nu i s-a permis. Așezat într-o cafenea din apropierea sediului Tribunalului Constituțional, în Madrid, recunoaște că îl afectează să-și amintească și să ofere detalii despre ceea ce a trăit în Torrevieja, o localitate în care a ajuns în 2010 și pe care o îndrăgea datorită amintirilor frumoase din vacanțele copilăriei. Este însoțit de fostul locotenent Luis Gonzalo Segura, exclus din armată în urmă cu un deceniu după ce a publicat un roman despre corupția militară, pe care îl admiră și îl consideră unul dintre marii săi susținători și surse de inspirație de-a lungul acestor ani. «Când vezi mașini de lux, procese verbale de constatare a contravențiilor care nu sunt controlate, care se plătesc cash, sau ești trimis de mai multe ori la același local, în nopți consecutive, într-un loc în care nu era nimic de denunțat, ți se pare că nu este normal», argumentează el. Unele dintre aceste fapte le-a adus la cunoștința șefului poliției, care i-a spus să meargă în instanță «dacă are dovezi pentru ceva». A făcut-o în 2013, împreună cu alți doi colegi. «În momentul în care mergi să denunți, nu cunoști amploarea represaliilor», spune agentul Rico. «Asta se face pur și simplu pentru că simți că ceea ce faci este datoria ta». Odată ajuns în instanță, povestește că a fost întrebat dacă este sigur sau dacă are «un plan B». «Întotdeauna m-am gândit că va ieși bine, întotdeauna am avut încredere în justiție», adaugă el.

Antonio Rico, polițist local care a denunțat corupția, în fața sediului tribunalului, însoțit de fostul locotenent Luis Gonzalo Segura, pe 31 martie.

Álvaro GarcíaÎntre percepția că totul va merge bine și recunoașterea hărțuirii pe care a suferit-o ulterior, a trecut mai bine de un deceniu în care a apelat la toate instanțele posibile pentru a face cunoscut ceea ce i s-a întâmplat în continuare. Își amintește că, imediat ce ieșea din instanțele din Torrevieja, un coleg l-a sunat pentru a-i spune că de la șefia lor au fost cerute detalii despre viața sa personală, legate de partenerul său, locul în care locuia sau centrul școlar la care își ducea copiii. Era începutul.

Tribunalul Constituțional a declarat definitivă o sentință a tribunalului contencios-administrativ din Elche, prin care se recunoaște că agentul Rico a suferit hărțuire la locul de muncă «timp de ani de zile», provocată și instrumentată de către persoanele aflate la conducerea Poliției Locale din Torrevieja, și obligă Primăria să-l despăgubească pentru că nu a împiedicat daunele morale pe care i le-au provocat aceste comportamente. Prima despăgubire a fost de 95.800 de euro. În acea sentință, sunt cuprinse mărturii ale unor colegi care au asigurat că l-au insultat aproape zilnic în fața tuturor, că l-au numit «turnător, animal vâscos și dezgustător» într-un pamflet care îl acuza că se gândește în fiecare zi «pe cine va denunța»; și alte exemple, cum ar fi faptul că l-au pus să facă din nou examenul medical pentru a conduce, deoarece șeful Poliției Locale a informat că ar fi putut să-și piardă capacitățile, sau că arma i-a fost scoasă dintr-un dulap cu cheie fără a se respecta procedura legală. De asemenea, schimbări de program de lucru fără avertisment, refuzarea primei extraordinare sau a ajutoarelor școlare. «I se refuza orice solicita în mod sistematic», a declarat unul dintre martori.

Când a cerut să fie transferat într-o altă localitate, s-a lovit, de asemenea, de un zid, fiind încă protejat de un diagnostic medical pentru tulburarea psihologică pe care i-o provoca această situație. I s-a acordat schimbarea doar atunci când un raport al Consiliului Juridic al Generalitat Valenciana, care are o funcție consultativă, a recomandat acest lucru. A petrecut aproape șapte ani în Torrevieja. «Ceea ce ar fi trebuit să fie cei mai buni ani din viața mea s-au transformat într-un drum cu spini la marginea prăpastiei», adaugă el.

«Scopul lor era să mă discrediteze, să mă sufoce economic și să mă oblige să clachez sau să mă expulzeze cu dezonoare», spune despre ceea ce s-a întâmplat în Torrevieja. Din această experiență, asigură că a intrat într-un fel de buclă în care trebuie să fie mereu în gardă, ca să nu încerce să-i facă rău. «Imaginea pe care o porți este negativă. 'Atenție, această persoană este denunțătoare'», spune el. «Nici măcar faptul că am recunoscut statutul de denunțător de corupție de către Agenția Antifraudă Valenciană, nici protecția pe care ne-o oferă Legea 2/2023 (care protejează denunțătorii de corupție) nu ne lasă liberi să continuăm să suferim atrocități sau represalii». După ce a părăsit Torrevieja, a trecut prin localitățile murciene Alguazas (10.204 locuitori) și Lorca (98.447 locuitori), în a cărei Poliție Locală a lucrat timp de patru ani. Acolo a primit o medalie de argint pentru meritul polițienesc pentru o acțiune în care i-a smuls o catană unui individ care teroriza cartierul. Acum își desfășoară activitatea în Murcia. A concurat din nou cu succes pentru Poliția Locală de încă două ori. Spune că vrea să continue să fie agent local. «Asta este vocația mea, mi-a fost clar de la 16 ani», comentează cu ochii în lacrimi.

Când credea că totul s-a terminat, a fost surprins să-l audă pe consilierul de poliție al Primăriei Torrevieja, Federico Alarcón, care nu făcea parte din Guvernul PP când s-a întâmplat cazul său de hărțuire, spunând că iau în considerare un posibil recurs în justiția europeană. «Au pierdut ocazia de a cere iertare tuturor agenților care au fost hărțuiți și de a spune că se va aplica regimul sancționator împotriva agenților responsabili de aceste practici», se lamentează el. De asemenea, consideră inedit faptul că nu există responsabilități politice. «Unde este codul etic al PP care îi menține în rândurile sale pe cei care au consimțit hărțuirea mea ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic?», se întreabă. Rico citează alți colegi care, ca și el, au fost nevoiți să solicite transferuri sau au ajuns incapacitați din cauza hărțuirii pe care au fost nevoiți să o trăiască și care au fost incapacitați permanent. «Nimeni nu este pregătit să treacă prin calvarul pe care îl consemnează sentința Curții Constituționale și prin sacrificiul personal pe care îl implică (...) Persoanei care se gândește să denunțe un comportament corupt i-aș spune să adune dovezi despre tot, deoarece denunțătorul este neprotejat, să se consulte bine înainte de a începe drumul, deoarece nu este ușor și sunt multe lucruri care ar trebui îmbunătățite pentru a o putea face fără a lăsa denunțătorul expus și marcat», detaliază el.

Agentul Rico este de acord cu fostul locotenent Segura că anonimatul pentru un denunțător este «o utopie». El însuși a trebuit să se prezinte ca parte vătămată în denunțul de nereguli, pentru care unii dintre colegii săi l-au ajutat să plătească cauțiunea judiciară impusă ca parte vătămată și care s-a încheiat cu condamnarea la închisoare a unui inspector pentru infidelitate în păstrarea documentelor în 2023. «Agențiile care protejează denunțătorii ar trebui să fie cele care exercită acțiunile legale», consideră el.

Rico este delegat în sindicatul Somos Sindicalistas din Murcia și în prezent urmează un curs universitar superior în consiliere juridico-laborală, o formare cu care urmărește să ofere un serviciu mai bun colegilor săi din primărie. «Vreau să-i ajut cu adevărat», insistă el. «Mulți oameni îmi cer ajutor, îmi scriu întrebându-mă despre problemele lor. Ceea ce mi s-a întâmplat mie [rezoluția Curții Constituționale care recunoaște neajutorarea mea] poate servi multor oameni care sunt în groapă, pentru a vedea că în cele din urmă se face dreptate», apreciază el.

Lista sa de mulțumiri este lungă, dar din ea nu pot lipsi avocata sa, Vanesa Aguaza, responsabilă de ducerea cazului său la Curtea Constituțională, și, de asemenea, Agenția Antifraudă din Valencia, în care încă mai are statutul de denunțător protejat, motiv pentru care primește protecție și consiliere juridică. Ar mai denunța? «Dacă m-ați întreba acum câțiva ani, aș spune că nu. Dar, după cum am mai spus, sunt un polițist vocațional, aș face-o din nou fără să ezit».