Președintele Statelor Unite, Donald Trump, l-a primit luni la Casa Albă pe președintele El Salvadorului, Nayib Bukele. Într-o atmosferă cordială și relaxată, ambii au sărbătorit acordul care permite Washingtonului să utilizeze închisoarea mega construită de populistul centroamerican pentru a încarcera în masă membrii bandelor salvadoriene și a-i deporta acolo, fără un proces judiciar prealabil, pe orice imigrant pe care Casa Albă îl consideră un criminal periculos. În acest fel, cel puțin 260 de imigranți au fost deja expulzați din SUA și încarcerați, în circumstanțe deosebit de sumare și crude, pentru a-i transforma într-un spectacol pentru rețelele sociale.

Însă, când a avut loc întâlnirea, stupoarea și indignarea provocate de această politică, al cărei unic scop este de a teroriza milioane de imigranți, făcuseră un salt calitativ important. Printre cei deportați se afla cel puțin un cetățean salvadorian, Kilmar Armando Abrego García, în vârstă de 29 de ani, cu reședință legală în țară, fără antecedente penale și cu un ordin judecătoresc care îl proteja în mod specific împotriva deportării din cauza riscului pe care îl reprezenta în El Salvador. Un judecător federal a ordonat Administrației Trump să-l aducă înapoi pe Abrego în SUA. Curtea Supremă, printr-o decizie unanimă, a recunoscut că Casa Albă trebuie să „faciliteze” returnarea.

Întrebați despre acest caz, Trump și Bukele au făcut un exercițiu de cinism care nu poate fi interpretat decât ca o batjocură la adresa justiției și care stabilește un precedent sumbru cu privire la intențiile Casei Albe atunci când este contestată de tribunale. Bukele a asigurat că nu are competențe pentru a-l elibera și a-l trimite pe Abrego înapoi în SUA și nici nu are vreun motiv să o facă, deoarece i-a fost predat ca „criminal” și „terorist”. Casa Albă, la rândul său, interpretează că decizia Curții Supreme îi cere strict să „faciliteze” întoarcerea. Adică, dacă Bukele îl eliberează pe Abrego, îi vor pune la dispoziție un avion, dar nu este în puterea lor să spună unei alte țări ce trebuie să facă. Trump neagă că încalcă vreo rezoluție și chiar asigură că Curtea Supremă i-a dat dreptate.

Totul în acea scenă este înfricoșător și dezgustător. Doi șefi de stat recunoscând și apărând în fața camerelor, râzând, o încălcare flagrantă a drepturilor omului și o batjocură fără precedent la adresa hotărârilor judecătorești. Puțin te poți aștepta de la Bukele, aspirant la dictator. Dar Trump prezidează cea mai veche democrație constituțională din lume. Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, Trump a afirmat că vrea să extindă deportările la „criminalii interni”. „Trebuie să vedem ce spun legile”, a afirmat președintele, disprețuind ideea însăși de cetățenie.

În mijlocul vârtejului de titluri despre războaie comerciale sau hărțuire la adresa universităților și presei, cazul unui cetățean salvadorian necunoscut deportat înapoi în țara sa de către Statele Unite poate părea anecdotic. Nu este. Este vorba despre primul precedent care indică faptul că Casa Albă a decis să opereze în afara legii și a ceea ce spune justiția. Duritatea față de imigranți și arbitrariul sunt lucruri diferite. În fața îndrăznelii puterii executive americane și a paraliziei puterii sale legislative, rămâne de așteptat o mai mare fermitate și claritate din partea judecătorilor, în special a Curții Supreme, și o mobilizare a societății civile care să scoată cât mai curând din capul Casei Albe ideea că poate aluneca tacit țara spre autocrație fără opoziție.