Două studii clinice pe un număr redus de pacienți cu Parkinson

Două studii clinice pe un număr redus de pacienți cu Parkinson au demonstrat că transplanturile de celule stem în creier sunt sigure și nu provoacă efecte secundare periculoase. Intervențiile au fost realizate pe doar 19 pacienți, iar obiectivul lor principal a fost doar studiul siguranței, dar ambele au arătat și efecte pozitive, cum ar fi o reducere a mișcărilor involuntare care caracterizează această boală incurabilă.

Descoperirea bolii Parkinson

Această afecțiune descoperită de paleontologul, chirurgul și geologul britanic James Parkinson acum mai bine de două secole este a doua boală neurologică cea mai frecventă, după Alzheimer. Aproximativ 10 milioane de oameni suferă de ea în întreaga lume, dintre care aproximativ 150.000 în Spania. Deși majoritatea pacienților sunt în vârstă, există un procent de 15% de persoane care o dezvoltă înainte de vârsta de 50 de ani, iar uneori primele simptome nu sunt motorii, ci psihiatrice, cum ar fi depresia, fără a fi clar de ce.

Cauza și tratamentul bolii Parkinson

Cauza bolii Parkinson este moartea unui tip de neuroni responsabili de producerea dopaminei. Acest neurotransmițător joacă un rol esențial în starea de spirit, dar și în locomoție și în mecanismele de recompensă. Încă din anii 1960, Parkinsonul este tratat cu precursorul dopaminei, levodopa, care de obicei ameliorează simptomele. Problema este că, odată cu avansarea acestei boli cronice, rămân din ce în ce mai puțini neuroni dopaminergici de tratat cu acest medicament, astfel încât mișcările necontrolate, rigiditatea și alte simptome reapar.

Încercări timpurii de tratament cu transplant de neuroni

În anii 1980, au fost făcute primele încercări de a trata această boală cu un transplant de neuroni. În acea perioadă, singura modalitate de a face acest lucru era extragerea lor din creierul fetușilor umani și implantarea lor la pacienți. Testele au avut rezultate pozitive la unii pacienți, dar tratamentul a fost blocat din cauza viabilității sale scăzute și a impedimentelor etice.

Studii clinice recente cu celule stem

Acum, două studii clinice reiau calea folosind ca sursă două tipuri de celule stem capabile să se transforme în orice tip de țesut. În primul studiu, condus de medici și oameni de știință japonezi, s-au folosit celule stem reprogramate din celule adulte din sângele unui donator japonez. Cercetătorii au transformat aceste celule stem în neuroni care fabrică dopamină, apoi i-au implantat în encefalul a șapte persoane cu Parkinson. Grefa a fost făcută în putamen, o structură situată aproape de centrul encefalului și care este conectată cu o structură și mai profundă, substanța neagră, unde are loc moartea neuronilor dopaminergici. Studiul arată că neuronii implantați au început să producă dopamină fără a genera tumori, ceea ce era marea teamă cu privire la acest tratament experimental. Rezultatele sunt publicate astăzi în Nature, o referință a celei mai bune științe mondiale.

Al doilea studiu clinic cu medicament experimental

Într-un al doilea studiu, medici din Statele Unite și Canada au efectuat un transplant similar la 12 pacienți folosind un medicament experimental bazat pe celule stem embrionare, bemdaneprocel. În acest caz, rezultatele arată că neuronii dopaminergici au supraviețuit transplantului și nu au generat mișcări involuntare cauzate de grefă, ceea ce era o altă mare teamă cu privire la aceste terapii.

Rezultatele studiilor privind siguranța și îmbunătățirile

Obiectivul acestor prime studii a fost doar demonstrarea siguranței transplanturilor, dar ambele au înregistrat îmbunătățiri la majoritatea pacienților. Mișcările involuntare s-au redus cu până la 50% după o urmărire de 18 luni, în cazul studiului american. Studiul japonez, care a durat doi ani, a detectat eficacitate la toți pacienții analizați în timp ce aceștia își luau medicamentele obișnuite (un subgrup de șase) și la majoritatea dintre ei chiar și fără medicamente (patru).

Perspectiva neurochirurgului Andrés Lozano

Neurochirurgul de la Universitatea din Toronto, Andrés Lozano, născut în Sevilla acum 65 de ani, este unul dintre autorii studiului american. Medicul subliniază că acest tratament nu este un leac pentru boală, ci doar o intervenție pentru a îmbunătăți simptomele. Dar, comparativ cu alte tratamente experimentale, cum ar fi stimularea cerebrală profundă, care necesită implantarea de electrozi în creier, transplantul permite «repunerea» neuronilor pierduți. Acest lucru ar putea reuși să «reconstruiască circuitul cerebral care este deteriorat de boala Parkinson», subliniază cercetătorul.

Limitările studiilor și pașii următori

Ambele lucrări au limitări. Numărul de pacienți este prea redus pentru a demonstra eficacitatea cu fiabilitate statistică. În plus, în acest caz, atât pacienții, cât și medicii știau cine primea tratamentul, ceea ce implică un posibil și puternic efect placebo. Pentru a demonstra eficacitatea reală a acestor tratamente, trebuie făcut un studiu cu mai mulți pacienți și în care nici aceștia, nici medicii să nu știe cine primește transplantul. Aceasta presupune existența unui grup de control căruia i se va trepana craniul, dar nu i se va implanta nimic. Grupul lui Lozano este deja în proces de a obține aprobarea autorităților americane și canadiene pentru acest tip de studiu — de fază 3 —, al cărui obiectiv principal ar fi deja testarea eficacității transplantului. Chirurgul crede că aceste tratamente «sunt promițătoare», deoarece nu numai că ar putea acționa împotriva bolii Parkinson, ci și împotriva altor afecțiuni caracterizate prin moartea neuronală, cum ar fi Alzheimer și boala Huntington.

Progrese către terapii celulare universale

Ambele lucrări aduc un progres important pentru aplicarea terapiilor celulare în mod universal. Acum 12 ani, Jun Takahashi, liderul experimentului japonez, a testat un transplant la macaci bazat pe celule stem derivate din pielea propriului animal, teoretic pentru a evita respingerile. În 2020, o echipă americană a efectuat un transplant similar la un pacient cu Parkinson bazat pe celule extrase din pielea sa, reprogramate și grefate în creierul său. În aceste două noi studii, materialul de pornire sunt linii de celule stem standardizate care pot fi aplicate potențial la mulți pacienți, ceea ce apropie posibilitatea de a le folosi în mod generalizat, depășind necesitatea tratamentelor personalizate, mult mai scumpe.

Opinia neurologului Pascual Sánchez

Neurologul Pascual Sánchez, care nu a participat la studii, subliniază importanța lor. «Ambele studii sunt destul de promițătoare», este de părere. «Este o linie de lucru foarte interesantă care constă într-o terapie substitutivă aplicată in situ și care ar da potențial mai puține probleme de respingere», explică el. Cel mai important este că în ambele cazuri nu au apărut tumori sau efecte neurologice derivate din transplant, subliniază Sánchez. Cu toate acestea, directorul Fundației CIEN subliniază că sunt necesare studii mai ample și cu o perioadă de urmărire mai lungă pentru a demonstra că transplanturile sunt eficiente și că efectele lor durează în timp.