Propunerea Comisiei Europene privind țările de „origine sigură”

Propunerea Comisiei Europene de a include aproape douăzeci de țări ―șapte din afara Europei și aproape zece candidate la aderarea la UE― pe o listă comună de „origine sigură”, adică cu puține argumente pentru a ajunge la frontierele UE și a solicita azil (cereri „nefondate”, le numește Bruxelles-ul), urmărește „raționalizarea” procesărilor de azil în fiecare an. Și, în fața a ceea ce consideră un colaps al cererilor, să accelereze —ideea este ca cererile să fie procesate în maximum trei luni— un proces prevăzut de Pactul Migratoriu, care va intra în vigoare în puțin peste un an. Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că această procedură expres va implica respingerea unei bune părți din solicitări, oferind mai puține garanții în procesarea dosarelor.

Statistici privind cererile de azil în 2024

Aproape un milion de persoane (996.805) au solicitat azil invocând motive politice, religioase sau de altă natură într-o țară din Uniunea Europeană în 2024, conform statisticilor Eurostat. Dintre acestea, aproape 20% proveneau din cele șapte țări pe care Bruxelles-ul le califică acum drept „sigure”. Ceea ce înseamnă că procedurile cetățenilor originari din Maroc, Columbia, Bangladesh, Egipt, India, Kosovo și Tunisia vor avea o durată maximă de un trimestru, conform inițiativei.

Extinderea listei de „țări sigure”

Bruxelles-ul propune „în principiu” să includă în această categorie de „sigure” și candidații la aderarea la UE: Albania, Bosnia-Herzegovina, Georgia, Moldova, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia, Turcia ―în ciuda faptului că procesul este înghețat de ani de zile― și Ucraina. Excluzând-o pe ultima, aflată în război de la invazia rusă din februarie 2022; suma cererilor din aceste țări ar ridica la 26,2% procentul de cereri care ar fi soluționate rapid.

Îndoieli privind respectarea valorilor UE

Ideea din spatele desemnării ca sigure a acestui al doilea grup de țări este simplă: dacă sunt candidate la aderarea la Uniunea Europeană, înseamnă că sunt, în principiu, aliniate cu valorile UE și, prin urmare, respectă drepturile omului și libertățile fundamentale. Cu toate acestea, există țări precum Turcia, unde această presupunere nu este clară. Arestarea primarului din Istanbul și candidat prezidențial, Ekrem Imamoglu, precum și reprimarea protestelor pentru încarcerarea sa, au provocat critici dure din partea mai multor țări din UE și un serios semnal de alarmă din partea Bruxelles-ului, care a declarat că „ridică semne de întrebare cu privire la aderarea Turciei la tradiția sa democratică înrădăcinată”. Georgia se află, de asemenea, în vizorul UE din cauza derivei autoritare și pro-ruse a guvernului său, în ciuda protestelor populației.

Avertismentele organizațiilor pentru drepturile omului

«Când se accelerează procesele de azil, se pierd garanții», subliniază telefonic Olivia Sundberg, apărătoare în fața UE pentru Migrație și Azil la Amnesty International. «În țările pe care le menționează UE, am documentat numeroase încălcări ale drepturilor omului. De exemplu, în Egipt sau Tunisia, există represiune și atacuri împotriva jurnaliștilor, activiștilor, persoanelor LGTBI», adaugă ea.

Riscurile accelerării proceselor de azil

Deși rămâne de văzut dacă are cu adevărat un efect de descurajare și se reduc solicitările. Realitatea este că Europa acceptă deja cererile a foarte puțini cetățeni din aceste țări, abia 5% fiind rezolvate pozitiv, conform cifrelor oficiale europene. „Riscul” măsurii europene de accelerare a cererilor de azil este că „dă naștere unei discriminări și va afecta evaluarea individualizată a fiecărui caz”, anticipează experta de la Amnesty International. «Și vor fi mai multe respingeri», argumentează Sundberg, deoarece «procedurile vor fi rezolvate mai rapid cu prezumția că provin dintr-o țară sigură și persoanele vor trebui să demonstreze contrariul în scurt timp».

Solicitări de clarificare și garanții

ONG-ul solicită ca UE să clarifice «ce grupuri vor fi excluse de la generalizarea pe care o presupune considerarea lor ca originari dintr-o țară sigură», deoarece pentru anumite colective ar putea să nu fie.

Garanțiile oferite de Comisie

Comisia asigură în acest sens că a propus suficiente garanții: o „violență indiscriminată în situații de conflict”, cum ar fi cazul Ucrainei. Dar și existența unor sancțiuni adoptate de Consiliu împotriva acelei țări sau o rată de recunoaștere a solicitanților de azil la scară UE mai mare de 20%. Ultimele două extreme, subliniază experții Comisiei, nu sunt îndeplinite în alte țări, în ciuda îndoielilor. Surse comunitare semnalează, de asemenea, că această desemnare nu exclude posibilitatea de a continua să se accepte cereri de azil, în special în categoriile vulnerabile, cum ar fi, de exemplu, kurzii cu pașaport turcesc.

Politici suplimentare și legături cu alte programe

Și în celelalte țări adăugate, Bruxelles-ul consideră că există suficiente garanții, după cum demonstrează faptul că multe figurează pe listele naționale ale unei douăzeci de state membre (nu și Spania, care nu are o listă proprie) care sunt chiar mai ample: Irlanda, de exemplu, consideră țări sigure și Malawi, Africa de Sud sau Brazilia, printre altele. «Nu reinventăm roata», insistă de la Comisie.

Cu mai multe dintre țările desemnate, precum Turcia, Egipt, Tunisia și Maroc, UE menține, de asemenea, programe de milioane de euro pentru a limita fluxurile migratorii —proprii sau de tranzit— provenite de pe teritoriul lor. Cu toate acestea, Comisia este emfatică: nu trebuie să se lege această nouă listă —care asigură că poate fi atât extinsă, cât și redusă dacă condițiile se schimbă— cu alte politici prevăzute în cadrul Pactului migratoriu și dincolo de acesta, în special ideea de a crea centre de deportare în țări terțe. «Nu are un impact direct asupra centrelor de returnare, nu există legături directe», asigură surse comunitare.