Urma să fie cea mai deschisă reuniune din ultimele luni. Decizia Germaniei de a rupe cu austeritatea și de a lansa un plan istoric de investiții în apărare și infrastructură, cu impactul său favorabil asupra creșterii și, prin urmare, riscurile sale pentru inflație și supraîncălzire economică, părea semnalul adecvat pentru a face o pauză în ratele dobânzii care acumulează deja șase reduceri în ultimele șapte întâlniri ale Băncii Centrale Europene, cinci dintre ele consecutive.

Apoi a apărut Donald Trump fluturând o tablă plină de procente. Liberation Day, a izbucnit el. Și vântul a început să bată din față: piața se așteaptă joi la o nouă reducere de 25 de puncte de bază a prețului banilor de către Frankfurt, până la 2,25%.

Acel frenetic 2 aprilie a acționat ca un accelerator descomunal de tendințe. Și, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în SUA, pentru Europa toate tind spre dezinflație. Euro a crescut cu 4% de atunci și se revalorizează cu aproape 10% față de dolar de la începutul anului. Se schimbă cu 1,13 dolari, atingând maxime de peste trei ani, iar acest lucru reduce factura importurilor, în special a energiei, de care Europa este foarte dependentă.

În plus, cotația gazului și-a aprofundat scăderile, iar TTF neerlandez, principalul indice european care măsoară evoluția sa, pierde deja 40% în acest 2025, ceea ce ieftinește prețurile la electricitate. De asemenea, barilul de petrol Brent se mișcă în scădere, cu 13% mai accesibil decât la începutul cursului, de două ori mai multă scădere în ultimele 12 luni.

Dacă la acest cocktail se adaugă faptul că inflația din zona euro a închis luna martie la 2,2%, atingând obiectivul Frankfurtului —cu inflația serviciilor persistentă, una dintre marile dureri de cap pentru BCE, de asemenea încetinind de la 3,7% la 3,4%—, și amenințarea pentru creșterea economică pe care o reprezintă războiul comercial, foarte puțini se așteaptă la altceva decât la o reducere a ratelor dobânzii: piața îi acordă 98,5% probabilitate acestei mișcări, iar scăderile puternice ale Euribor, deja foarte aproape de a rupe bariera de 2%, anticipează scăderea.

„BCE este obligată să reducă din nou ratele dobânzii în această săptămână. [...] A nu face acest lucru nu numai că ar pune la îndoială voința BCE de a stimula creșterea, dar ar putea duce și la o consolidare suplimentară și nejustificată a euro”, subliniază Carsten Brzeski, șeful Macro de la ING.

Un euro puternic este pozitiv ca forță dezinflaționistă, dar în exces poate fi dăunător. Penalizează turismul și sectorul exportator, deoarece bunurile și serviciile sale sunt mai scumpe și, prin urmare, mai puțin competitive, astfel încât un exces de neîncredere față de dolar și punerea la îndoială a rolului său ca monedă de referință mondială și valoare refugiu pot avea efecte contraproductive. Reducerea ratelor dobânzii devalorizează moneda europeană, o modalitate de a reduce acest risc, deși mișcările lui Donald Trump și ale Rezervei Federale le pot contracara.

Decuplarea dintre cele două mari bănci centrale pare din ce în ce mai evidentă, deoarece scenariile care proiectează creșterile de tarife sunt diferite. „În Statele Unite, dacă tarifele provoacă o creștere a prețurilor tocmai când slăbirea perspectivelor economice necesită o scădere a ratelor dobânzii, Rezerva Federală s-ar putea afla într-o situație dificilă. În schimb, este posibil ca alte bănci centrale să se confrunte cu mai puține limitări atunci când vine vorba de reducerea ratelor”, compară experții de la Pimco.

Mai multe reduceri în iunie? În UBS merg mai departe și prevăd acum reduceri ale ratelor dobânzii de către BCE atât joi, cât și la următoarea reuniune din iunie, când s-ar situa la 2%, fără a exclude complet încă una în iulie. Dacă s-ar prelungi până atunci, seria ar fi de opt reduceri consecutive ale ratelor dobânzii.

Brzeski, de la ING, crede că, odată cu reducerea, va exista o schimbare în comunicarea Eurobăncii. „În loc să spună că politica monetară devine semnificativ mai puțin restrictivă, este probabil ca BCE să semnaleze că, la 2,25%, rata depozitelor s-ar afla acum în intervalul ratelor dobânzii neutre”, prezice el.

Rămâne de văzut dacă sectorul mai dur al băncii —partizan al neaccelerării atât de rapide în relaxarea politicii monetare— va ridica vocea. Mark Dowding, analist la RBC BlueBay, contemplă această posibilitate în viitor. „Într-un moment în care Germania se îmbarcă într-o relaxare ambițioasă a politicii fiscale și riscurile de inflație cresc, o serie de șoimi ai BCE se vor opune realizării de reduceri suplimentare ale ratelor în lunile următoare, având în vedere că ratele au scăzut la niveluri relativ apropiate de locul în care Consiliul guvernatorilor vedea că se vor situa ratele dobânzii neutre”.

Cel mai elocvent membru al grupului de șoimi, guvernatorul băncii centrale austriece, Robert Holzmann, al cărui mandat expiră în septembrie, a declarat într-un interviu acordat Reuters la începutul lunii că nu vede motive pentru a reduce și mai mult ratele dobânzii, deoarece, în opinia sa, acestea nu frânează creșterea economică și inflația continuă să scadă conform așteptărilor, dar până acum proclamațiile sale au fost ignorate de restul.

Enrique Diaz-Alvarez, economist la Ebury, estimează că creșterea euro și haosul generalizat de pe piețe au pecetluit „aproape cu siguranță” acordul pentru o altă reducere a ratelor dobânzii și pune accentul pe comunicatul BCE și pe discursul președintei sale, Christine Lagarde. „Focalizarea principală a piețelor va fi pe observațiile băncii cu privire la calea de urmat în materie de politici, în special comunicările despre modul în care tarifele pot afecta economia blocului comun”, prezice el.

Fostul secretar al Trezoreriei italiene, Lorenzo Codogno, se așteaptă, de asemenea, la o încercare de a liniști piețele, agitate în ultimele două săptămâni. „Consiliul guvernatorilor trebuie, de asemenea, să transmită că este pregătit să utilizeze toate instrumentele disponibile dacă situația și perspectivele se deteriorează”.