Proteste masive antigurvernamentale în Turcia

Protestele masive antigurvernamentale începute luna trecută în Turcia, după arestarea primarului din Istanbul și candidatului opoziției, Ekrem Imamoglu, s-au extins săptămâna aceasta la cele mai prestigioase licee din țară. Elevii acestor școli acuză Guvernul lui Recep Tayyip Erdogan că înlocuiește profesori critici pentru a-și plasa adepții. Executivul islamist, la rândul său, acuză opoziția că politizează minorii și îi folosește în strategia sa de uzură a Guvernului.

«Deși diversele proteste au cauze diferite, ele sunt interconectate», explică Berk Esen, profesor asociat de Științe Politice la Universitatea Sabanci din Istanbul: «Arestarea lui Imamoglu a servit la galvanizarea maselor, a persoanelor neînrudite, dar supărate de statu quo și care vor să lupte împotriva lui».

Focarul protestelor: «școlile-proiect»

Focarul acestor noi proteste sunt așa-numitele «școli-proiect», licee publice la care se accesează prin examene dificile și a căror predare este de o calitate superioară, participă la schimburi cu instituții din alte țări și încurajează creativitatea și cercetarea. Săptămâna trecută, Ministerul Educației Naționale a informat mii de profesori că vor trebui să părăsească aceste centre și să aștepte o nouă destinație în școli normale. «De la centrul meu au fost notificați patru profesori. Despre doi știam că trebuie să se rotească, dar despre ceilalți doi nu s-au dat explicații. Sunt profesori foarte buni, așa că este ceva politic», explică o profesoară care se plânge, de asemenea, că acum ministerul este cel care gestionează numirile, lăsând centrul fără niciun fel de autonomie pentru a angaja profesori.

Pe măsură ce au fost cunoscute numele, elevii liceelor afectate au organizat ședințe, concentrări și greve în solidaritate cu profesorii lor și s-au alăturat, de asemenea, manifestațiilor de stradă pe care studenții universitari le mențin de săptămâni întregi. Joi, protestele liceelor s-au extins în principalele orașe ale țării, de la Istanbul și Ankara la Gaziantep, Izmir sau Bursa.

Ministrul Educației Naționale, Yusuf Tekin, a explicat că transferurile se datorează faptului că profesorii împliniseră perioada maximă de ședere prevăzută pentru un centru de acest tip și că, dintre cei 38.000 care solicitaseră prelungiri, doar 6.000 nu au fost acordate. Sindicatele profesorilor Egitim-Sen și Egitim-Is, în schimb, au denunțat că noile numiri sunt aprobate de sindicatul Egitim-Bir-Sen, apropiat de AKP, partidul condus de Erdogan. «În ultimii ani, în special în instituțiile care oferă așteptări mari de succes, cum ar fi școlile-proiect, numirile se fac în funcție de opiniile politice ale educatorilor sau de afilierile lor la anumite grupuri, mai mult decât în funcție de competența și experiența lor profesională», critică sociologul și educatorul Arslan Özdemir în ziarul digital Bianet.

Dar, pe lângă transferurile de profesori, există un curent de fond, o nemulțumire profundă care i-a făcut pe elevi să explodeze. «Datorită controlului imens pe care îl exercită partidul de guvernământ în toate sferele societății, precum și în Administrația de Stat, s-a produs o erodare a meritocrației. Majoritatea tinerilor își dau seama că, odată ce își vor termina formarea academică, nu au perspective bune de angajare decât dacă se afiliază partidului, iar fără aceste locuri de muncă bune nu vor putea câștiga suficient pentru a trăi în marile orașe ale țării. Și asta provoacă frustrare și multă furie», afirmă Esen.

Școli private

Turcia este a doua țară din OCDE, după Mexic, care alocă cele mai puține fonduri per student tronsoanelor de învățământ obligatoriu. Educația este unul dintre sectoarele care, sondaj după sondaj, apar ca fiind cele mai mari eșecuri ale lui Erdogan în cei peste 20 de ani în fruntea țării, din cauza scăderii calității sale. Acest lucru a provocat o mare expansiune a școlilor private (în provincia Istanbul reprezintă 12% din elevii de liceu și 40% din licee), a căror cerere a crescut prețurile în ultimii ani. Așa că școlile-proiect au devenit unul dintre puținele mijloace pentru ca elevii din familiile cu mai puține resurse să poată accesa o educație de o anumită calitate, care să le ofere garanții că pot concura cu tinerii din familii mai înstărite pentru locurile din cele mai bune universități ale țării.

Presa progurvernamentală a calificat protestele drept «joc murdar al CHP», formațiunea de opoziție de centru-stânga căreia îi aparține Imamoglu și care, potrivit ultimelor sondaje, depășește în intenția de vot partidul lui Erdogan. Potrivit ministrului Tekin, cei care organizează protestele sunt asociațiile de foști elevi care încearcă să «manipuleze» elevii și să-i folosească pentru «obiectivele unui partid politic». Melih Altinok, editorialist al cotidianului Sabah, foarte erdoganist, a comparat chiar opoziția cu mafiile care folosesc minori pentru reglările de conturi: «Ce îi diferențiază de cei care predau o pancartă unui elev de liceu și îl împing la baricade?»

Elevii au continuat protestele în ciuda numeroaselor amenințări cu care se confruntă. A ieșit la iveală un videoclip în care directorul adjunct al Institutului Besiktas Anadolu din Istanbul, Baris Arslan, încearcă să intimideze un elev pentru a abandona protestele: «Tu încă ești în această școală, dar vrei să știi ce înseamnă să rămâi în stradă?». Ulterior, într-un mesaj trimis elevilor, a amenințat că va da în judecată pe oricine a înregistrat videoclipul, potrivit cotidianului Cumhuriyet. Într-un alt liceu din Istanbul, Sehremini, directorul adjunct Veysel Aksoy i-a avertizat pe cei care au abandonat cursurile pentru a se alătura protestelor că «Statul nu uită, mai târziu s-ar putea să nu găsiți loc în reședințele [universitare]», scrie cotidianul Birgün. Aceste ziare au publicat că mai mulți membri ai conducerii acestor două institute mențin legături strânse cu ONG-ul islamist IHH și cu partidul fundamentalist Huda-Par.

«Încearcă să reducă la tăcere tinerii», susține un elev de liceu citat de Cumhuriyet: «Sigur că ne este frică, dar dacă nu ne confruntăm cu ei acum, în viitor nu va mai rămâne nici dreptate, nici justiție în această țară».