Idei pentru a ieși din interiorul Ringului din Viena

Este ușor ca într-o călătorie la Viena să petreci majoritatea timpului în interiorul Ringului, acea serie de bulevarde dispuse în formă de inel care înconjoară centrul istoric, sau Innere Stadt. Și nu este surprinzător, deoarece în interior se află unele dintre principalele muzee ale orașului, precum Albertina, străzi comerciale cu tradiție, precum Graben, sau săli de concerte precum clădirea Operei de Stat. Dar pentru cei care doresc să se îndepărteze puțin de această zonă și să vadă ce se întâmplă în alte cartiere și să se simtă vienezi pentru câteva zile, iată câteva idei.

În nord-vestul capitalei Austriei, foarte aproape de canalul râului Dunărea, se află Servitenviertel („viertel” înseamnă literalmente „cartier” și este cuvântul folosit pentru a se referi la un cartier). Acolo a avut Sigmund Freud casa și cabinetul său. Astăzi, acest loc este esențial pentru cei interesați de psihanaliză și derivatele sale. Este, de asemenea, un spațiu cultural și biografic în care sunt expuse obiecte aparținând părintelui psihanalizei, precum și opere de artă contemporană. Vizitarea acestuia ne va aminti de marea pierdere culturală și umană pe care a suferit-o Viena odată cu sosirea nazismului în anii '30 ai secolului XX. Renovată în 2020, cu o cafenea și îmbunătățiri ale accesului, casa-muzeu a lui Freud transportă vizitatorul într-o Viena plină de artiști, scriitori și filozofi.

La doi pași se află fermecătoarea Servitengasse, o stradă pietonală care oferă acestei zone tot ce are mai bun: biserica barocă aferentă, magazinele tradiționale — sticlării, ceasornicării, cafenele — și farmecul vieții vieneze, cu oameni de toate vârstele care merg cu bicicleta sau citesc ziarul în fața unui melange, cafeaua cu lapte preferată a localnicilor.

Așteptarea la cabinetul psihanalistului Sigmund Freud în casa-muzeu Freud din Viena (Austria).

Așa cum vienezii sunt mari fani ai artelor spectacolului și ai muzicii, în orice cartier răsar teatre. Cel mai fascinant exemplu este Kabinetttheater, o sală ascunsă într-o curte cu grădină unde se reprezintă spectacole cu muzică și, adesea, de marionete. Acolo locuiește fondatoarea și directoarea sa, Julia Reichert, care își oferă propriul salon și bucătărie pentru ca toți cei care vin să bea ceva acolo înainte sau după spectacol. În Viena, muzica nu trebuie căutată: ea vine la tine. Cinezi un șnițel tipic [Wiener Schnitzel] de dimensiunea unei plapume sau sparanghel cu sos olandez — primăvara sunt prezente în toate meniurile — și apar muzicieni de la Orchestra Simfonică din Viena pentru a interpreta polci, valsuri și alte piese. Acest lucru se întâmplă anual în lunile de primăvară, în restaurante atât de informale și primitoare precum Zum Roten Bären sau în bistro La Mercerie (Berggasse, 25), și este o activitate care pune automat zâmbete pe fețele tuturor trecătorilor.

Deja la granița cu Ringul există un loc în care multora nu le vine să intre, dar ar trebui: clădirea Universității din Viena, construită în 1884 de arhitectul Heinrich von Ferstel, în stil neorenascentist italian. Urcând pe scările sale, o vom găsi impunătoare. Poate simțim că nu aparținem acestui univers plin de busturi de profesori, dar intrând în claustrul său și văzând barul instalat sub arcade și hamacele din grădină, unde oricine se poate așeza să se odihnească la soare, lucrurile se schimbă: nu vom mai vrea să plecăm de acolo.

Curtea Universității din Viena.

Freihausviertel este un cartier situat în sudul orașului. Coloana sa sonoră ar putea fi un aria din Flautul magic, deoarece în ea se afla teatrul unde a avut loc premiera acestei opere a lui Mozart în 1791. Urmele acelei premiere se găsesc astăzi în Fântâna Mozart, situată în Mozartplatz. Sculptura care o încununează îi reprezintă pe protagoniștii acestei opere, Tamino și Pamina, și este opera lui Carl Wollek. Foarte aproape se află Schleifmühlgasse, o stradă cu galerii de artă și magazine precum Gabarage, care reciclează tot ce are la îndemână pentru a fabrica orice obiect: în incinta sa expun de la mingi de fotbal transformate în genți până la indicatoare rutiere care sunt blaturi de noptiere.

Interiorul cafenelei Vollpension, în cartierul Freihausviertel.

Șnițelul aferent, sau orice altă specialitate consistentă pe care dorim să o mâncăm, ar fi bine să-l încercăm în Cafe Anzengruber, o tavernă clasică cu o atmosferă boemă și animată. Iar pentru o cafea și o prăjitură ulterioare este obligatoriu să mergem la Vollpension, un loc încântător de kitsch unde deserturile sunt coapte de o echipă fabuloasă de bunici vieneze care, datorită acestui proiect, se reîntâlnesc cu alte generații și obțin venituri suplimentare. Vollpension este mult mai mult decât o cafenea: este un loc pentru a descoperi povești. Înainte și/sau după ce încercăm rețetele din ambele locuri, poate ar fi bine să ne cântărim pe una dintre numeroasele cântare vechi — și extrem de fotogenice — răspândite prin tot orașul. Prezența lor datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când erau o invenție nouă, și astăzi sunt încă acolo ca parte a unei campanii de sănătate publică.

Un copil se cântărește pe o cântare veche dintre cele multe răspândite în Viena.

În Viena, dacă frigul se domolește și soarele strălucește, îți organizează o petrecere stradală când te aștepți mai puțin. Acest lucru se întâmplă frecvent în timpul Schleifmühlgasse Fest, un festival care are loc pe strada omonimă, o adevărată stradă principală plină de farmec. Și, așa cum nu se putea altfel în oraș, cartierul Freihausviertel are și el muzeul său. Este vorba despre Muzeul celui de-al treilea om, dedicat lungmetrajului lui Carol Reed, care a devenit deja un simbol al orașului — menționându-l, ni se pare că auzim țiteră din coloana sonoră — și continuă să fie proiectat zilnic în cinematograful Burg Kino, la numărul 19 de pe strada Opernring. În muzeu, care are o colecție privată de memorabilia legate strâns de film, te scufunzi cu totul în atmosfera Vienei postbelice datorită puterii evocatoare a obiectelor.

Continuăm spre sud: mulți dintre cei care vizitează această zonă merg la palatul Belvedere în căutarea pânzei lui Gustav Klimt intitulată Sărutul. Dacă nu am fost prevăzători și nu mai sunt bilete, nu-i nimic: o plimbare prin grădinile palatului și prin Grădina Botanică alăturată a Universității din Viena este un plan B excelent. La fel de bun este și să trecem pe la fratele mai mic al muzeului: Belvedere 21, un spațiu de producție artistică contemporană instalat într-o clădire din anii '50 ai secolului trecut. Centrul de artă include o grădină de sculpturi și cinematograful Blickle Kino, singurul din anii 1950 care se păstrează în oraș în starea sa originală, așa cum a fost proiectat de arhitectul Karl Schwanzer.

O statuie și o fântână barocă în grădinile palatului Belvedere din Viena.

Cei care doresc să înțeleagă cu adevărat funcționarea de zi cu zi a unei cafenele vieneze de cartier trebuie să meargă la Cafe Goldegg, nu departe de Palatul Belvedere. Proprietara se așează cu clienții săi obișnuiți pentru a discuta, printre ouă fierte și alte tentații gastronomice ale unor mic dejunuri care îți taie respirația prin abundența lor. Dacă liniștea zonei te tentează, idealul este să petreci noaptea chiar acolo, și ce ar putea fi mai bine decât să o faci într-unul dintre fostele ateliere și magazine din cartier, astăzi transformate în studiouri datorită lanțului Urbanauts. Multe dintre ele sunt la nivelul străzii, deși liniștea nopții vieneze nu va pune în pericol somnul: orașul încă mai are acel echilibru fragil între animația diurnă și respectul pentru odihna altora.

Interiorul cafenelei Café Goldegg din Viena (Austria).

Nici nu este nevoie să fim atât de radicali și să nu mai călcăm în centru, mai ales când acolo se inaugurează în continuare muzee noi, precum colecția de artă Heidi Horten, o surpriză ascunsă într-o curte, foarte aproape de standul de cârnați Bitzinger, în fața căruia se formează coadă la orice oră din zi datorită reputației bune a specialităților sale. O altă activitate foarte vieneză este să cumpărăm ceai din magazinul centenar Jäger Tee sau articole de papetărie din Huber & Lerner, de unde cumpăra chiar Freud. Wienmuseum, lângă fastuoasa biserică Sfântul Carol Borromeu [Karlskirche], este, de asemenea, un loc de întâlnire preferat pentru vienezi și străini. De pe terasa cafenelei sale, la etajul al patrulea, se văd cele mai bune priveliști ale orașului, iar în sălile colecției sale gratuite vom înțelege mai bine istoria și cultura vieneză, deoarece nu lipsesc opere de artiști și arhitecți emblematici ai orașului precum Egon Schiele sau Adolf Loos.

Vedere a clădirii Wienmuseum de la biserica Sfântul Carol Borromeu (Karlskirche).

Și vizavi a apărut recent un alt muzeu: ALBERTINA, care prezintă lucrări din secolul XXI. Cu toate aceste exemple, se constată că Viena reușește întotdeauna să fie în acord atât cu trecutul, cât și cu prezentul și viitorul.