Relația dintre îmbrăcăminte și bani a dat naștere la tot felul de aforisme și tendințe.

Pe de o parte, există celebrul citat al lui Dolly Parton, care, ca răspuns la cei care o acuzau pe superstarul country că se îmbracă ca o prostituată, a scris: «E nevoie de mulți bani pentru a arăta atât de ieftin». La polul opus, se află luxul silențios, răspunsul superbogaților la logomanie. Stimulată de succesul serialului Succession, această tendință dictează că bogații adevărați poartă pulovere care par simple, doar că, atunci când le atingi, îți dai seama că sunt din cașmir Loro Piana și costă mii de euro. Și la extremitatea ambelor tendințe se află banii care vor să arate ca bani. A fost la modă în anii '80, când Reagan conducea Casa Albă și Dinastia domnea la televizor, iar estetica sa nu a dispărut niciodată complet (a primit și alte nume, precum bling bling), dar are în prezent o revenire oficială cu o altă denumire, de asemenea, atrăgătoare și muzicală: boom boom. Termenul a fost inventat de expertul în modă Sean Monahan în newsletter-ul său, 8Ball. Și este, în cuvintele sale, o altă «fetișizare a trecutului».

Unde se vede această mișcare? În Kim Kardashian îmbrăcată în costum, ca o femeie de afaceri agresivă, pe coperta ediției americane a GQ. Sau în cântăreața Chappell Roan, îmbrăcată în imaginile noului său single (The Giver) ca un fel de Gordon Gekko (adică Michael Douglas în Wall Street) într-o versiune lesbiană puternică. Bineînțeles, și în Trump, adepți și imitatori la cinele de la Casa Albă, Mar-a-Lago sau cele mai scumpe restaurante din Manhattan. Și de acolo, pe străzi. Din paginile New York Magazine, Emilia Petrarca descrie tendința ca «a cheltui bani pentru a te îmbrăca astfel încât să se vadă că ai cheltuit bani pentru a te îmbrăca». Strălucire, mărci și simboluri ale puterii. Și cravată? Bineînțeles. «Este abrevierea esteticii lui Patrick Bateman [protagonistul clasicului American Psycho de Bret Easton Ellis, publicat în 1991 și ecranizat în 2000] cu costumele sale de lux, un omagiu adus noilor restaurante scumpe lăudate nu pentru mâncare, ci pentru exclusivitate; și o fetișizare obsesivă a bogăției», asigură jurnalista Christianna Silva în Mashable. Patrick Bateman este un personaj cheie în toate acestea. De fapt, în versiunea sa cinematografică, cu fața și mușchii lui Christian Bale, a făcut furori pe TikTok acum câțiva ani. Nu este o coincidență: estetica personajului, un yuppie de 26 de ani care poartă costume de Valentino și Cerruti și se plimba cu un telefon fără fir peste tot (pe atunci, o tehnologie rezervată bogaților), este destinată să domine anul 2025. Cântăreața Chappell Roan recreează lăcomia într-o imagine promoțională. Christian Bale, Reese Witherspoon, Justin Theroux, Samantha Mathis și Matt Ross în 'American Psycho'. Estetica «boom boom» explicată într-o singură imagine. Photo:MPTV.net (-)

Luca Guadagnino, un alt designer al esteticii acestui deceniu, pregătește o nouă adaptare cinematografică a romanului, iar estetica sa triumfă pe podiumuri. Anthony Vaccarello, directorul de creație al Saint Laurent, a asigurat că figura sa a fost referința pentru crearea colecției masculine toamnă/iarnă 2024 a firmei franceze. Armani, la rândul său, a lansat o campanie numită That’s so Armani («Asta e atât de Armani!»), prin care marca vrea să arate că costumele supradimensionate cu umeri generoși care se impun acum provin din imaginarul estetic al firmei. De fapt, prezentarea colecției toamnă-iarnă 2025/26 a lui Giorgio Armani a fost un omagiu adus arhivelor sale. Nici un răspuns, nici o actualizare

Rafa Rodríguez, jurnalist și critic de modă, consideră că treaba cu luxul silențios a fost «o prostie, o lectură ideologic strâmbă a anumitor coduri estetice, în ton cu avansul gândirii conservatoare. Asta cu boom boom nu mi se pare, pentru acest caz, o reacție opusă, ci o adaptare a esteticii la mesajul actual în vremuri de cryptobroși». Nu vede, de asemenea, nicio ironie în această revendicare a trecutului: «Ironia este ceva care se tranzacționează foarte scăzut în rândul noilor generații».

Termenul boom boom este inspirat de clubul Boom Boom Room, situat la etajul 18 al Standard Hotel din Manhattan, precum și de restaurantul Windows on the World, situat la unul dintre ultimele etaje ale Turnului de Nord al World Trade Center și unul dintre marile centre de putere ale New York-ului din anii '80 și '90. «Dacă banii, puterea, ego-ul și pasiunea pentru perfecțiune ar putea crea această plăcere extraordinară, atunci acest monument instantaneu, Windows on the World, demonstrează că banii, puterea și ego-ul pot salva New York-ul din cenușa sa. Ce entuziasm», a scris despre el criticul gastronomic Gael Greene în revista New York.

Monahan explică, în aceeași revistă, că a doua președinție a lui Donald Trump va genera optimism economic (deși cine crede acest lucru va avea nevoie de răbdare), dar, în același timp, și anxietate. Monahan a reflectat consecințele într-un grafic de 8Ball. «Schimbările din tehnologie și societate generează probleme și oportunități. Perturbarea a adus cu sine agitație politică și dislocare economică. Noua ierarhie pe care a creat-o acest proces ne-a reînnoit dorința de a ne etala statutul». Christian Bale în 'American Psycho'.Photo:MPTV.net (-)

Adică: cu cât mai multă incertitudine, cu atât mai mult aur? «Baby boomerii cred că orice statut derivă din merit. Tendințele încep cu elementele materiale ale vieții noastre de zi cu zi: ceea ce cumpărăm, ceea ce ne place, ceea ce facem», indică el. «Banii noi încearcă să atingă statutul banilor vechi. Dar, ca de obicei, acest lucru este însoțit de acuzații de vulgaritate», adaugă el.

Pedro Mansilla, sociolog și critic de modă, are o teorie interesantă despre estetica boom boom și presupusa vulgaritate pe care o necesită, teorie care ne cere, din nou, să ne uităm la luxul silențios. «Luxul silențios este tipic celor care se bucură de putere de mult timp. Dar acest nou lux zgomotos se năpustește asupra lui din ciudă». Potrivit acestuia, imensa majoritate a noilor bogați își readaptează gustul în ascensiunea lor socială. El indică faptul că, înainte, procesul necesita o creștere a veniturilor, dar în prezent este de multe ori doar un exercițiu intens de aspirație: adică, să pară bogat fără a fi. «De asemenea, există rezistență la această domesticire socială, manifestarea mândră a diferențelor, fie ele de venit, rasiale sau de preferință sexuală. Multe dintre discursurile urâțeniei, ale celui care se îmbracă ca un outsider, sunt legitime atunci când sunt revendicate ca armă de confruntare socială. Poate a sosit momentul în care noul bogat nu mai vrea să se ascundă și preferă să riște consecințele». Michael Douglas ca Gordon Gekko în 'Wall Street', sfântul patron al lăcomiei. ©20thCentFox/Courtesy Everett Collection (©20thCentFox/Courtesy Everett Collection / Cordon Press)

Oricât de mult ar crede Monahan că cei care îmbrățișează estetica boom boom nu au o afiliere politică concretă, Petrarca explică în New York Magazine că ideea că este posibil ca cineva să adopte un stil fără ca acesta să reflecte cine este este o farsă. «Ne place sau nu, atunci când ne îmbrăcăm, ne alăturăm unui grup; spunem lumii cine suntem. La prima vedere, boom boom este interpretat ca un gest de aprobare a lăcomiei», scrie ea. Atunci, cine beneficiază de o estetică care celebrează, cu sau fără ironie, această căutare a bogăției mai presus de orice? Rodríguez opinează, cu oarecare ironie: «Mai ales Luca Guadagnino, dacă nu întârzie prea mult să-și lanseze American Psycho». Răspunsul lui Mansilla este mai tranșant. «Beneficiază piața. Întotdeauna. Mărcile, oricât de prestigioase ar fi, nu sunt capabile să renunțe la succes, nici la cel economic, nici la cel reputațional. Luxul și moda au făcut-o deja înainte: toleranța zero cu parveniții a explodat în fața noilor clienți arabi, ruși, coreeni sau chinezi. Dacă cultura ta te încurajează să etalezi banii fără pudoare, noi nu ne vom pune piedici în propriile roți», conchide el.

Se poate vorbi de apropriere culturală atunci când copiem stilul milionarilor? Aceasta este cea mai interesantă întrebare, dar probabil că ar trebui să primească un răspuns într-un alt articol.