Pacea în Ucraina, pe care Donald Trump a promis-o în primele 24 de ore ale președinției sale, este mai departe ca niciodată.

Până în punctul în care președintele Statelor Unite și-a anunțat deja disponibilitatea de a arunca prosopul. Ceea ce a început prost nu se poate termina bine. Casa Albă trumpistă nu și-a ascuns niciodată simpatia pentru Vladimir Putin și ostilitatea față de Volodimir Zelenski, până la punctul de a adopta în întregime punctul de vedere al Kremlinului asupra responsabilităților agresiunii ruse, pe care Trump a continuat să o atribuie Ucrainei chiar săptămâna aceasta.

Negocierile de pace, acum în pragul eșecului, suferă de o asimetrie scandaloasă încă de la conceperea lor.

Trump s-a străduit să-l flateze pe Putin și să-l șantajeze pe Zelenski. Stimulentele pentru ca ambele părți să facă concesii sunt inegale și nedrepte: pentru Ucraina, amenințarea că va înceta ajutorul militar și financiar; pentru Rusia, promisiunea ridicării sancțiunilor și embargourilor și chiar a unei relații economice prospere cu SUA. Ucraina a fost obligată să accepte declarația unui armistițiu necondiționat, în timp ce Rusia a respins-o și și-a impus condițiile maximaliste fără a primi nici măcar o singură reproș din partea Washingtonului.

Maltratarea la care a fost supus Zelenski de către Trump în Biroul Oval contrastează cu atitudinea reverențioasă și servilă față de Putin a negociatorului american Steve Witkoff în timpul vizitei sale la Kremlin.

Reprezentantul lui Trump s-a întors de la Moscova cu cerințele lui Putin intacte privind anexarea a cinci provincii ucrainene și renunțarea Ucrainei la NATO. Între timp, Ucraina încă nu are garanții că SUA nu o va abandona în fața voracității rusești, să se descurce singură alături de ajutorul european insuficient.

Daunele aduse Ucrainei de un tip de negociere care pare să ducă doar la o predare necondiționată sunt mari.

Armistițiul parțial de 30 de zile pentru instalațiile energetice, de eficacitate scăzută, a fost folosit de Rusia pentru a crește lansarea de rachete balistice asupra populației civile și pentru a intensifica, deocamdată fără succes, asalturile mecanizate în vederea finalizării controlului provinciilor ocupate doar parțial. Totul este îndreptat spre îmbunătățirea poziției pe teren în fața mesei de negocieri, când se va întâmpla. Un eventual eșec al discuțiilor va fi responsabilitatea exclusivă a lui Putin, pentru intransigența sa radicală, și a lui Trump, pentru predarea sa preliminară la poziția Kremlinului și pentru incompetența echipelor sale de negociere și, mai ales, a lui Witkoff, șeful efectiv al diplomației trumpiste pe toate fronturile (Ucraina, Iran și Gaza), ca și cum Marco Rubio ar fi un secretar de stat de recuzită. Zelenski a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajunge la un acord, iar țările europene, care nu au participat la negociere, s-au angajat să garanteze stabilitatea dacă acesta ar fi atins.