
În câteva cuvinte
Articolul analizează impactul deciziei lui Javier Milei de a relaxa controlul valutar în Argentina, evidențiind fluctuațiile inițiale ale dolarului, reacția pieței și temerile legate de inflație. Susținătorii lui Milei sărbătoresc stabilitatea valutară, în timp ce opoziția avertizează asupra riscurilor economice pe termen lung. Guvernul speră să mențină dolarul scăzut pentru a controla inflația și a ajunge la alegerile legislative din octombrie într-un scenariu de stabilitate economică.
Ca pe ritmul nostalgiei tangoului, centrul din Buenos Aires nu mai este ce a fost.
Pandemia de Covid a luat cu sine agitația multora care nu s-au mai întors. Iar acum, cu abrogarea restricțiilor pe piața de schimb valutar, peisajul străzilor centrale din Buenos Aires s-a modificat din nou: strigătul de «schimb, schimb» atrage în fiecare zi mai puțini clienți la umbra «arbolitos», cum sunt cunoscuți cumpărătorii și vânzătorii informali de dolari. Decizia Guvernului lui Javier Milei de a pune capăt — parțial — controlului valutar după șase ani de restricții a generat inițial furie pentru achiziționarea de valută prin canalele oficiale. Odată cu trecerea zilelor, frenezia inițială a făcut loc precauției față de noul regim de fluctuație a cotațiilor și, de asemenea, temerii cu privire la impactul său asupra prețurilor și costului vieții.
Strada pietonală Florida, în microcentrul din Buenos Aires, este zona cea mai vizibilă a circuitului informal de valută în Argentina, dar de luni este aproape pustie.
Turiștii și argentinienii care se apropiau de «arbolitos» preferă acum să cumpere dolari de la bănci sau case de schimb autorizate. Cotația este aproape aceeași și evită să meargă pe coridoare întunecate până în spatele unui magazin fără reclame, unde funcționează o agenție de schimb.
Miercuri, ultima zi lucrătoare înainte de Paște, «arbolitos» ofereau 1.200 de pesos pentru fiecare dolar, cu 150 mai puțin decât cu o săptămână în urmă, și puțini s-au apropiat pentru a finaliza operațiunea. «Suntem în faliment», recunoaște o femeie de vârstă mijlocie care lucrează de patru ani ca «arbolito» pe comision în Florida. «Este cel mai rău moment pe care-l amintesc. Contextul s-a schimbat din cauza sfârșitului controlului valutar și modul de schimbare a banilor s-a schimbat, dar prețurile nu scad», spune ea, cu iritare. Alți vânzători se apropie și dau din cap, dar niciunul nu vrea să se identifice deoarece afacerea căreia i se dedică se află într-un limbo legal.
Crizele recurente din Argentina i-au obișnuit pe cetățenii țării sud-americane să privească dolarul ca pe un termometru al sănătății economiei.
Când peso-ul se devalorizează brusc, prețurile cresc și toată lumea se pregătește pentru o altă furtună care le va lovi buzunarele. Vineri, 11, Milei a anunțat sfârșitul controlului valutar pentru persoane fizice — în timp ce acesta rămâne în vigoare pentru companii și alte persoane juridice, adică pentru sectorul care solicită și operează cele mai mari volume ale pieței. De asemenea, a anunțat o nouă schemă de flotare pentru cotația dolarului între benzi: între un minim de 1.000 și un maxim de 1.400 de pesos.
Mulți s-au grăbit să se protejeze împotriva devalorizării pe care o prevedeau pentru luni următoare. Supermarketurile și magazinele au majorat preventiv prețurile în weekend. Debutul noului regim a dus dolarul oficial de la 1.074 de pesos la aproape 1.250 de pesos, ceea ce a implicat o devalorizare a monedei naționale cu peste 10%. Mii de oameni cu economii s-au grăbit să cumpere dolari online de la băncile sau portofelele lor virtuale, pentru a-i depozita sau cu speranța de a-i vinde în curând la un preț mai bun. Sistemele informatice ale băncilor și agențiilor au fost saturate ore întregi din cauza creșterii cererii, iar prețul dolarului a devenit motiv de conversație în rețelele de socializare, cafenele și chiar la porțile școlilor. «Ai putut cumpăra?», «Cu cât ai cumpărat?», au fost întrebări recurente în acea primă zi. O pagină web care compară prețul de cumpărare și vânzare în timp real în fiecare instituție financiară s-a răspândit ca un foc de paie prin telefoanele mobile.
Dar, odată cu trecerea săptămânii, realitatea a fost diferită. Cotația dolarului a scăzut până la închiderea de miercuri la 1.160 de pesos, iar celelalte expresii ale valutei — cum ar fi dolarul «blue» sau informal și cele financiare — au ajuns să fie aproape la egalitate cu valoarea oficială. Astfel, furia pentru cumpărăturile cu amănuntul a fost suspendată, în așteptare, iar supermarketurile au început să respingă noile prețuri cu majorări de până la 9% primite de la furnizori.
Confuzia cu privire la reacția piețelor valutare a fost umbrită de ruptura care divide Argentina.
Susținătorii lui Milei sărbătoresc stabilitatea valutară ca un pas ireversibil către normalizarea țării. Opozanții avertizează că un model care necesită un plan de salvare financiară de 20.000 de milioane de dolari, cum ar fi cel acordat de FMI, nu poate fi considerat un succes și subliniază că prețurile continuă să crească în ciuda ajustării salariilor și pensiilor și a reducerilor mari ale Guvernului ultra în educație, sănătate și știință, printre alte sectoare.
Între timp, în lumea financiară, operatorii se arată mulțumiți de noul regim. «Implementarea schemei de benzi a evitat, deocamdată, o devalorizare bruscă sau o pierdere semnificativă de rezerve. Saltul valutar a fost mai conținut decât se observă de obicei în aceste procese», estimează Pablo Waldman, manager la Productores Exclusivos în agenția de investiții Balanz. «Avem un sistem valutar mult mai rezonabil decât aveam înainte, care consta în intervenții total discreționare. Astăzi există un sistem aprobat de FMI care funcționează fără intervenția Băncii Centrale», adaugă el. Pentru Federico Filippini, economist șef la Adcap Grupo Financiero, «reacția pieței» la măsurile Guvernului a fost «foarte pozitivă» deoarece «îmbunătățește perspectivele pentru drumul către normalizare». «Poate», adaugă el, «ceea ce piața nu anticipa atât de mult este că rata de schimb începe să caute limita inferioară a benzii în loc de cea superioară».
La asta vizează, tocmai, planul lui Milei: după cum a explicat președintele, ideea sa este să mențină dolarul cât mai scăzut posibil.
El contează, pentru asta, pe fondurile proaspete furnizate de FMI Băncii Centrale și pe lipsa de pesos, consecință a ajustării fiscale și monetare. Pariul Guvernului este să continue să folosească ancora valutară pentru a controla inflația și a ajunge într-un scenariu de stabilitate economică la alegerile legislative din octombrie. Șase luni în care se va juca o mare parte din viitorul său.