Se spune că nu trebuie să te întorci în locurile unde ai trăit şi îţi imaginezi că este din cauza efectului sentimental, care există, dar mai ales, acum îmi dau seama, este pentru că trec 10 ani, te întâlneşti cu o cunoştinţă şi durează un minut să te recunoască, sau tu pe el. Şi uneori observi că simulează, doar câştigă timp şi de fapt îşi dă seama mult mai târziu. Mai mult, unii ar fi plecat fără să ştie cine eram, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie cu ei. Consolare mea era să cred că Roma nu se va schimba niciodată, dar m-am înşelat. N-am crezut niciodată că vor putea cu ea, dar pot. În acest oraş binecuvântat au fost întotdeauna turişti, desigur, dar a rezistat imperturbabil trecerii hoardelor, ca timp de secole barbarilor. Cu toate acestea, de câţiva ani, este ca şi cum s-ar fi rupt un dig de reţinere, masa distruge totul.

Nu este vorba doar de închiderea magazinelor de-o viaţă, că este imposibil să găseşti o casă, că nu poţi merge pe unele străzi, cel mai rău sunt prostiile pe care le vezi făcând. Zilele trecute am văzut cupluri făcând selfie-uri într-un Cadillac roz lângă Panteon (unde înainte intrai un moment dacă treceai pe acolo şi acum sunt cozi plătind 5 euro). Cozi incredibile în locuri necunoscute despre care un influencer a spus că sunt cele mai bune, când la Roma nu s-a stat niciodată la coadă. Pentru un roman, coada nu există nici măcar ca concept, nu stă la cozi, dacă este cazul, aglomerări unde să sară peste ceva asemănător unei cozi. Sunt cozi peste tot, nu ştiu, până şi la broasca de la Aventin. Vizitarea Capelei Sixtine este o experienţă teribilă, pare un after. Chiar şi cozi pentru a lua micul dejun la bar... şi a comanda tipicul locului: toast cu avocado. Şi non-stop toată lumea bea spritz, o altă invazie inexplicabilă.

Mai multe informaţii Turism etic: o vacanţă sustenabilă (pentru toate buzunarele) Singura consolare este să cred că cel puţin asta nu este Florenţa, care este mai rău. Dar este mai grav decât pare: Roma este deja ca Veneţia, centrul s-a depopulat ca cel al oraşului plutitor. Pentru că nu este o insulă, nu dă aceeaşi aprehensiune, dar o spun cifrele. În centru locuiesc doar 23.000 de oameni, jumătate din capitala Soria, o scădere de 38% în 10 ani. În Trastevere este mai rău, locuiesc doar 13.000, cu 45% mai puţin. Sunt cartiere care mor, transformate în decoruri goale pline de gelaterii. Romanii cred că Roma este indestructibilă, pentru că ei înşişi au maltratat-o întotdeauna, deşi o iubesc, şi nu se întâmplă nimic. Cred că va fi mereu acolo, este ca o relaţie cu o entitate vie, superioară. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Biserica, sunt două entităţi gemene. Momentul de cea mai mare simbioză a ambelor este chiar acum, pentru că, dacă nu şi-au dat seama, anul acesta este jubileu.

Vor şti deja ce este, mergi la Roma şi ţi se resetează contorul de păcate. Este o afacere grozavă, atât spirituală, cât şi economică. Pe de o parte, cei care vin la Roma îşi salvează sufletul. Pe de altă parte, acele suflete mănâncă, cinează, dorm, iar Roma este acolo pentru a le fura tot ce poate şi pentru a le lăsa curate, şi material. Lucrul diabolic este că în acest joc de tranzacţii oraşul îşi pierde sufletul. Sunt aşteptaţi 35 de milioane de vizitatori, ceea ce, fără îndoială, împinge la convertire: unul se roagă deja cât ştie. În 1592, la Roma erau prea multe prostituate pe străzi, nu mai încăpeau. Ce credeţi că a făcut autoritatea papală? Ei bine, cardinalul Rusticucci, vicarul general, a făcut un anunţ: „Deoarece experienţa demonstrează că locurile alocate la Roma pentru a tolera prostituate şi femei necinstite nu sunt suficiente, se dispune ca spaţiul să fie mărit”. Pentru că plăteau şi impozite, o resursă valoroasă pentru a face faţă cheltuielilor suplimentare, cum ar fi construirea unei biserici. Păcatul şi turismul sunt o invenţie grozavă.