Decizie școlară controversată în Madrid: clasele a VII-a și a VIII-a transferate în școlile primare

Guvernul Comunității Madrid a luat o decizie școlară revoluționară și, pentru mulți profesori și alți specialiști în educație, incoerentă și potențial negativă pentru mii de elevi: separarea claselor a VII-a și a VIII-a de restul învățământului secundar obligatoriu pentru a le încorpora în 52 de școli primare publice începând cu luna septembrie. Unirea ambelor etape complete nu este o noutate în Spania. Este modelul cel mai frecvent în școlile private și cele finanțate de stat. Iar în cadrul învățământului public, primele încercări datează de la începutul secolului al XX-lea, cu Instituția Liberă de Învățământ, deși schema a crescut și s-a consolidat în anii '30, odată cu a II-a Republică, până când a fost eliminată de regimul lui Franco. Deja în democrație a fost recuperată, mai întâi ca o formulă de rezolvare a ofertei școlare în zonele rurale. Și mai târziu, mai ales în Catalonia, teritoriul unde a atins cea mai mare importanță, cu 118 institute școlare (în Madrid există până acum 43, numite Ceipsos), și unde s-a teoretizat cel mai mult în acest sens, ca o formulă care urmărește, printre altele, îmbunătățirea tranziției între etapele educaționale și crearea de proiecte congruente care să acopere toată școlarizarea obligatorie.

Valoarea sa maximă este, tocmai, continuitatea. Iar cea mai mare problemă pe care experții o văd în planul Guvernului Isabel Díaz Ayuso este că implică o ruptură și mai mare decât cea care se produce acum odată cu trecerea de la școală la liceu, prin tăierea pe jumătate a Învățământului Secundar Obligatoriu, o etapă care în curriculumul școlar și alte reglementări este unică.

«Bine făcut, modelul permite o coordonare pedagogică mai mare și mai bună între învățământul primar și cel secundar obligatoriu. Dar, prezentată astfel, rupe înțelegerea ESO și pare o propunere care urmărește în principal o economie de costuri, profitând de golirea spațiilor generate de scăderea natalității, fără să existe o abordare educațională serioasă și riguroasă», afirmă Xavier Martínez Celorrio, profesor de Sociologie la Universitatea Autonomă din Barcelona. Jaume Aguilar, care a fost director de școli și licee și președinte al Federației Mișcărilor de Reînnoire Pedagogică din Catalonia, adaugă: «Am fost mulți ani profesor de liceu, și dacă deja este dificilă tranziția între clasa a VIII-a și a IX-a, dacă, în plus, trebuie să-i schimbi pe toți de centru, sper să nu se întâmple nimic… Mi se pare o greșeală și cred că va dezarticula mulți tineri».

Propunerea Comunității Madrid este, în orice caz, atractivă pentru mulți părinți, care în centrele unde va fi implementată o susțin în mod majoritar, asigură Mari Carmen Morillas, președinta principalei federații de familii din școala publică din Madrid, Giner de los Ríos. Motivul este că vine să atenueze unele dintre problemele actualei organizări școlare. Oferă copiilor un mediu școlar mai apropiat și mai familiar decât liceul. Un orar — deși nu în toate cazurile — cu cursuri după-amiaza, când în toată Spania liceele publice au acum program intensiv, doar dimineața. Și, mai ales, va include posibilitatea de a rămâne la cantină, un serviciu care s-a pierdut în centrele publice — dar nu și în cele private — pentru elevii de 12 și 13 ani odată cu transformarea claselor a VII-a și a VIII-a EGB în clasele a VII-a și a VIII-a ESO.

În fața respingerii generate de idee în rândul sindicatelor profesorale și al opoziției politice, Comunitatea Madrid însăși își apără propunerea cu argumente de caracter mai social decât educațional, cu argumente precum că va servi la îmbunătățirea «odihnei [elevilor], a obiceiurilor alimentare, la lupta împotriva singurătății, a dependențelor sau a posibilei influențe a bandelor juvenile», în cuvintele consilierului pentru Educație din Madrid, Emilio Viciana.

Verónica de la Llave, mama unui elev care este în clasa a VI-a la școala publică Constitución 1812, situată la periferia orașului Leganés, într-o zonă înconjurată de autostrada M-402, rezumă un altul dintre argumentele care înclină spre susținerea măsurii. «În școală sunt mai bine primiți, deoarece este mai mică, rămân cu colegii lor și, deși vor avea profesori noi, cei de la primar vor fi tot aici. În licee sunt copii care se pot adapta, dar alții, prin caracteristicile lor, nu sunt pregătiți pentru acest pas». Măsura, admite în același timp De la Llave, este pusă în aplicare într-un mod «improvizat» și «la nivel educațional nu este deloc clar că va funcționa». «Dar punem în balanță alte aspecte care sunt, de asemenea, importante, cum ar fi mediul în care se desfășoară educația față de conținutul acesteia», afirmă ea. Fiul ei, Javier, de 11 ani, rezumă repede de ce preferă și el să rămână: «Aici am mulți prieteni și, în plus, nu trebuie să mai merg în alte locuri».

Într-o epocă în care o parte dintre școli pot muri ca urmare a scăderii demografice, încorporarea a două clase din ESO le poate ajuta, de asemenea, să reziste. Școala Constitución 1812 din Leganés are doar două linii, în loc de trei, de la clasa a IV-a în jos. Iar directorul său, Willy Cano, afirmă că prognoza este că populația școlară din Leganés (care are 190.000 de locuitori) va scădea cu 5.000 de elevi în patru ani.

Mai multe avantaje

Sergi del Moral, directorul liceului Les Vinyes, în Castellbisbal, Barcelona, care oferă învățământ preșcolar, primar și secundar, crede că, bine concepută, unificarea etapelor oferă mai multe avantaje. Pe de o parte, prin concentrarea întregului învățământ obligatoriu, dar fără a merge mai departe, păstrează mai bine sensul unei perioade educaționale care este în același timp o datorie și un drept. În liceele standard, este normal ca un profesor să predea în clasa a VII-a după ce a făcut-o în liceu, care, ca etapă postobligatorie, este normal să aibă o altă cultură, deoarece «în principiu este voluntară și are o abordare academică». Modelul unificat permite, de asemenea, o mai bună însoțire a copiilor și valorificarea relației cu familiile. Într-un liceu normal, subliniază directorul, este mai dificil să reacționezi atunci când lucrurile nu merg bine «deoarece etapa durează doar patru ani și poate că durează doi ani până să-i cunoaștem pe copii».

Liceul școlar favorizează, în final, afirmă Del Moral, «transformarea educațională», mai ales în învățământul secundar, unde aceasta este mai dificilă. La aceasta contribuie, spune el, «faptul că în școli tratamentul cu elevii este mai personal, în timp ce în învățământul secundar este mai academic, uităm puțin de oameni și îi tratăm ca pe niște numere. Ca și cum am certifica doar învățarea și nu am promova-o».