Fundația BBVA a acordat Premiul Frontierele Cunoașterii ecologistei Camile Parmesan

Fundația BBVA a acordat marți Premiul Frontierele Cunoașterii la categoria Schimbări Climatice și Științe ale Mediului ecologistei Camile Parmesan pentru descoperirile sale privind relația dintre încălzirea globală și deplasarea speciilor.

Studiile cercetătoarei americane, care datează din anii '90, au demonstrat că speciile sălbatice se deplasează spre poli și spre zone mai înalte ca urmare a creșterii temperaturilor. O descoperire pe care juriul premiului a calificat-o drept fundamentală, deoarece «a pus bazele ecologiei schimbărilor climatice».

Saltul calitativ în cercetările lui Parmesan a avut loc în anii '90, când a început să studieze o specie de fluturi specifică din America de Nord: Euphydryas editha.

Proiecțiile impactului pe care l-ar avea emisiile de gaze cu efect de seră erau deja cunoscute în mediile academice, dar nu erau percepute cu ochiul liber. Prin observarea diferitelor colonii ale acestui fluture, Parmesan a reușit să măsoare impactul pe care îl cauzau schimbările climatice. În regiuni mai calde, cum ar fi Baja California, dar la fel de bine conservate ca altele mai reci din Canada, lepidopterele dispăreau.

Descoperirea a fost esențială. Prezența speciei nu era condiționată de calitatea habitatului său, ci în mod specific de schimbarea condițiilor climatice. «Trebuia să pot spune că această schimbare se datorează cu siguranță schimbărilor climatice și nu tuturor celorlalte lucruri pe care le fac oamenii», a menționat câștigătoarea premiului.

Pornind de la acest studiu, publicat în revista Nature în 1996, a apărut un nou domeniu de studiu, cel al ecologiei schimbărilor climatice. De-a lungul anilor, metoda dezvoltată de Parmesan pentru a izola condițiile climatice de orice altă condiție care ar putea afecta speciile aflate sub observație a fost aplicată altor animale din emisfera nordică și sudică, inclusiv varietăților marine. Modelul s-a repetat, unde temperaturile au crescut mai puternic, animalele au migrat spre poli, spre teritorii mai înalte sau spre ape mai reci. Acest lucru a dezvăluit, după cum a menționat juriul, o «amprentă globală coerentă» a încălzirii globale.

Impactul studiilor realizate de Parmesan a avut o influență decisivă asupra dezvoltării de noi strategii de conservare. «Înainte, conservatorii credeau că este suficient să delimiteze un spațiu protejat», a spus ecologista într-un apel video din Pirinei, unde desfășoară un atelier. «Dar, odată cu schimbările climatice, aceste limite nu mai sunt utile», a explicat ea. Pentru ea, este crucial să ne gândim la deplasările speciilor.

Din această perspectivă, crearea de coridoare ecologice devine fundamentală. «Trebuie să fim mult mai flexibili și mai dinamici», a subliniat experta. În acest sens, Parmesan a subliniat, de asemenea, importanța hibridizării. Și a dat ca exemplu cazul urșilor polari și al urșilor grizzly, originari din America de Nord. Structurile lor genetice posedă deja elemente ale celorlalți, așa că hibridizarea între specii nu ar trebui să alarmeze conservatorii. Potrivit ecologistei, facilitarea hibridizării prin coridoare ecologice poate salva multe specii de la dispariție.

«Dacă lăsăm să aibă loc hibridizări ca aceasta, păstrăm aceste gene în ecosistem, astfel încât, atunci când vom stabiliza într-o zi clima și vom reuși să o facem să se răcească din nou, aceste gene să fie acolo pentru a evolua din nou în specii rezistente la frig», a argumentat ea. «Dacă facem contrariul și prevenim aceste amestecuri, vom pierde multă diversitate genetică».

Întrebată despre posibilitatea de a dezvolta aceste hibridizări în centre de cercetare sau grădini zoologice, ecologista s-a arătat totuși reticentă. «Un lucru este să-i permitem să se întâmple în natură, altul este să-l forțăm», a spus ea. Și a adăugat: «Este preferabil ca natura să o facă pentru că de obicei o face într-un mod sănătos». Modul de a promova aceste hibridizări, a subliniat ea, este de a facilita dezvoltarea coridoarelor ecologice.

Impact asupra sănătății

Descoperirile lui Camile Parmesan pot avea, de asemenea, o influență crucială asupra proiecției și prevenirii posibilelor epidemii și focare cu impact global. Migrațiile masive de insecte și animale către regiuni mai reci unde nu au mai fost niciodată reprezintă un risc pentru populațiile native. Cercetătoarea a dat ca exemplu o lucrare de teren realizată în Nepal.

Acolo, unde teritoriul are o mare diferență de altitudine datorită Himalaya, multe boli care erau prezente doar în zonele cu climă tropicală au început să apară în comunitățile de oameni care locuiesc în clime mai reci. Pornind de la aceste observații, cercetările lui Parmesan pot prezice, observând deplasările unor specii, impactul asupra sănătății al acestor mișcări. Un instrument fundamental pentru elaborarea politicilor publice și căruia ea speră că «comunitatea medicală va începe să acorde atenție».