În câteva cuvinte
Spania rămâne în urma altor țări europene în ceea ce privește stimulentele fiscale pentru achiziționarea de vehicule electrice, în special pentru companii. Portugalia, cu un venit pe cap de locuitor mai mic, are o abordare mai eficientă prin sistemul «bonus-malus» și o rețea extinsă de puncte de încărcare. Reforma fiscală este necesară pentru a încuraja mobilitatea electrică în Spania, dar trebuie să țină cont de aspectele justiției sociale și de situația industriei auto.
Sistemul fiscal spaniol nu încurajează achiziționarea de vehicule electrice
Sistemul fiscal spaniol nu încurajează achiziționarea de vehicule electrice. Aceasta este concluzia celei de-a treia ediții a studiului anual realizat de Transport & Environment, un think tank european care pledează pentru un transport fără emisii, în care se observă cum țări cu un venit pe cap de locuitor mai mic se descurcă mai bine decât Spania. Este cazul, de exemplu, al Portugaliei, o țară care avansează într-un ritm bun în electrificarea parcului său auto, datorită vânzărilor către companii, care găsesc mai multe stimulente în vehiculele electrice decât în cele cu combustie. Conform studiului la care a avut acces CincoDías, într-o perioadă de patru ani, diferența în sarcina fiscală pentru vehiculele de companie între un SUV electric compact și omologul său pe benzină în Portugalia este de 30.251 de euro în favoarea mașinii electrice. În Spania, în schimb, această diferență se ridică la doar 3.209 euro, de zece ori mai puțin.
În sarcina fiscală sunt incluse taxe precum cea de înmatriculare, cea de circulație, precum și ajutoarele pentru achiziție, amortizarea vehiculului, posibilele deduceri la TVA și remunerația în natură pentru angajat și angajator. Cheia acestei mari diferențe între Portugalia și Spania, explică Óscar Pulido, responsabilul programului de electrificare a flotelor în T&E Spania, este că portughezii au optat pentru un sistem «bonus-malus» în care mașina electrică este premiată. «Dacă în Portugalia un angajat primește o mașină de companie, de care se va putea bucura și în mod privat, putem fi aproape siguri că vehiculul va fi electric. Acest lucru se va întâmpla deoarece, dacă alege un vehicul cu combustie, compania sau angajatorul nu va putea deduce TVA-ul și, pe de altă parte, va trebui să plătească un impozit autonom [o figură fiscală proprie țării vecine], unul de înmatriculare și altul de circulație», argumentează Pulido. Un alt aspect care a stimulat creșterea mobilității electrice în Portugalia este rețeaua bogată de puncte de încărcare și unificarea acesteia în sistemul MOBI.E, prin care utilizatorul poate plăti în puncte ale unor companii diferite, fără a fi nevoie să descarce mai multe aplicații, așa cum se întâmplă în Spania.
Un aspect care afectează în mod special Spania este impozitul de circulație, care se aplică anual tuturor vehiculelor din parc. Această taxă, care este colectată de municipalități, variază în funcție de municipiu și nu premiază achiziționarea de vehicule electrice, potrivit T&E, deoarece cotele de plată sunt stabilite pe baza cailor fiscali. «Metodologia actuală de calculare a cailor fiscali prezintă disparități semnificative între vehiculele cu combustie și cele electrice. În timp ce în cazul primelor se iau în considerare elemente precum numărul de cilindri și capacitatea acestora, în cazul celor din urmă se bazează pe puterea efectivă, un criteriu care a generat ambiguitate și discrepanțe în trecut», indică studiul. În raport sunt evidențiate paradoxuri precum faptul că un Volkswagen ID.3 (electric) în Madrid plătește aproape același impozit de circulație ca un Volkswagen Golf 1.5 TSI (benzină) în perioada în care electricul este bonificat.
În cazul persoanelor fizice, se observă că diferența în stimulentele fiscale pentru mobilitatea electrică între Portugalia și Spania se reduce semnificativ. Astfel, pe o perioadă de zece ani, sarcina fiscală pentru un SUV electric și omologul său cu combustie diferă cu 4.321 de euro în Spania în favoarea electricului, față de 5.048 de euro în Portugalia. În acest caz, Spania se situează în jumătatea inferioară a stimulentelor fiscale pentru mașinile electrice pentru persoane fizice în Europa – Danemarca conduce, cu o diferență de 45.213 euro de stimulente între cele două tehnologii –, în timp ce în cazul mașinilor de companie, menționat anterior, Spania este clar la coadă, alături de țări precum România, Polonia sau Letonia, foarte înapoiate în mobilitatea electrică.
«O reformă [fiscală] integrală este necesară. Cu toate acestea, fiecare țară are o realitate diferită. Danemarca are un venit pe cap de locuitor mai mare decât Spania, pe lângă faptul că este o țară mai mică și dens populată, și unde dependența de mașină nu este atât de mare ca în Spania. La aceasta trebuie să adăugăm aspectul industrial. Spania este al doilea producător de automobile din Europa, ceea ce obligă Guvernul să fie mai precaut (...) În mod concret, trebuie să ținem cont de aspectul justiției sociale, care este fundamental. Nu putem face ca o persoană care se află în decilele cele mai scăzute, care depinde de vehiculul privat pentru a merge la muncă și nu își poate permite unul nou, să treacă de la plata a 59 sau 129 de euro anual la impozitarea cu 500 sau 1.000 de euro. Normele pot fi concepute astfel încât acea persoană, atunci când alege un vehicul second-hand cu combustie, să opteze pentru un model mai puțin poluant sau chiar unul electric», spune Pulido.
Evoluția diferită a electricului în Europa
Conform datelor Dataforce, politica sa fiscală a permis Portugaliei să aibă o cotă de vânzări de vehicule electrice de 19,7% anul trecut, peste țări precum Germania (14,1%) și Franța (17,1%). În cazul german, această piață a suferit un declin clar în exercițiul trecut din cauza suspendării ajutoarelor pentru achiziționarea de vehicule electrice la sfârșitul anului 2023. Acest lucru a făcut, la rândul său, ca înmatriculările acestui tip de mașini să scadă în 2024 în Europa din cauza ponderii mari a Germaniei în calculul global, cu o scădere de 5,9%, conform datelor ACEA, patronatul european al producătorilor de automobile.
Spania este departe de țări precum Portugalia, Germania și Franța, cu o cotă de piață anul trecut în jurul valorii de 5%, care a crescut în primul trimestru al anului 2025 la 6,9%, datorită faptului că mărcile au întârziat o parte din înmatriculările lor în acest exercițiu din cauza noii reglementări europene CAFE, care înăsprește limita emisiilor medii ale vehiculelor noi – CAFE nu va presupune amenzi pentru sector în acest an datorită presiunii exercitate de automobil asupra Comisiei Europene. În schimb, sectorul a suferit greul scăderii ajutoarelor pentru achiziții în Spania în ianuarie, lucru pe care Guvernul l-a remediat pe 1 aprilie, relansând Moves III și deducerea de până la 3.000 de euro în IRPF.
Deși sectorul a primit foarte pozitiv revenirea ajutoarelor, motorul vede că problema se va repeta în câteva luni din cauza epuizării previzibile a unor fonduri care se ridică acum la 400 de milioane – ceva mai mult de jumătate se va duce în cererile depuse între ianuarie și martie. Sectorul nu crede că aceste 400 de milioane vor supraviețui verii, deși programul este teoretic în vigoare până la sfârșitul anului. Prin urmare, motorul aspiră ca o formulă să poată fi negociată pentru ca ajutoarele să se finanțeze singure, adică prin intermediul impozitelor.
«Parcul auto spaniol este format în prezent din aproximativ 25 de milioane de autoturisme. Dacă toate acestea ar plăti în medie cu 50 de euro mai mult anual, cu o strategie de creșteri mai mari pentru cele mai poluante, minime sau foarte mici pentru mașinile mici cu combustie și reduceri pentru cele electrice, am vorbi despre 1.250 de milioane de euro suplimentar anual. Pentru a pune în perspectivă, întregul Plan Moves III, care a început în 2021, a fost dotat cu 1.550 de milioane [înainte de extinderea din aprilie]», indică Pulido.
