
În câteva cuvinte
MasOrange a finalizat planul de concedieri colective cu mai puține plecări decât s-a convenit inițial. Acordul a fost aprobat de unele sindicate, dar contestat de altele. Sentința Audiencia Nacional a validat procesul.
MasOrange Finalizează Planul ERE cu 609 Plecări, Mai Puține Decât Cele Convenite Inițial
MasOrange a finalizat implementarea planului său de concedieri colective (ERE) cu un total de 609 plecări, cu 41 mai puțin decât cele 650 convenite cu sindicatele în timpul negocierilor, conform unui comunicat al UGT. Astfel, ajustarea forței de muncă se încheie cu un total de 473 de plecări voluntare și 136 de concedieri forțate. Reducerea impactului final al ERE la MasOrange vine la doar o zi după ce a fost făcută publică sentința Audiencia Nacional care susține atât ajustarea, cât și acordurile încheiate între companie și sindicatele UGT și Fetico, care au fost contestate de CC OO și USO.
În ceea ce privește condițiile, angajații care au părăsit compania voluntar primesc o compensație cuprinsă între 47 și 34 de zile pe an lucrat (47 de zile până în ianuarie 2012 și 34 de zile din acea dată), cu o limită de 24 de luni. Pentru concedierile forțate, suma este redusă la 45 și 33 de zile, respectiv. Aceste compensații sunt completate de un bonus de angajare pentru voluntari de 3.000 de euro pentru angajații cu o vechime mai mică de opt ani; 8.000 de euro pentru cei cu o vechime între 9 și 12 ani; și 15.000 de euro pentru cei care lucrează de mai bine de 12 ani în companie.
În ceea ce privește pre-pensionările, persoanele cu vârsta cuprinsă între 56 și 57 de ani, cu o vechime egală sau mai mare de 9 ani, și cele cu vârste cuprinse între 58 și 62 de ani, cu o vechime egală sau mai mare de 5 ani, au putut beneficia de această opțiune. Toți aceștia primesc 80% din salariul de reglementare, care se va obține din suma a 100% din salariul fix plus 50% din variabil. Până la vârsta de 63 de ani, vor fi plătite contribuțiile de asigurări sociale în conformitate cu acordul special (CESS). Cei peste 63 de ani primesc minimul legal de 20 de zile și 12 luni. Toate compensațiile au o limită maximă de 300.000 de euro.
Ca suplimente non-salariale, asigurarea medicală este plătită timp de doi ani, iar conducerea se angajează să nu mai efectueze un alt ERE până la 31 decembrie 2025. În plus, compania oferă un plan de relocare pentru cei afectați de ERE, fără limită de timp, care vizează 100% din persoanele care au aderat, gestionat prin intermediul companiei Right Management de la Manpower.
La începutul negocierilor, compania a propus ca voluntariatul să fie primul criteriu de aplicare a ajustării, inițial pentru un total de 795 de angajați, dar fără a garanta că toate plecările vor fi voluntare. Această problemă a voluntariatului a provocat o diviziune profundă între sindicate încă de la începutul negocierilor cu compania în septembrie trecut. În cele din urmă, după o lună de discuții, acordul a fost susținut de reprezentanții UGT și Fetico și respins de cei de la CC OO, singurele trei sindicate care erau așezate la masa de negocieri. Alte forțe sindicale precum USO, CGT și ELA, deși absente de la negocieri, s-au poziționat și ele împotriva acordului încheiat cu compania.
Principalele cauze ale respingerii au fost că nu a fost garantat voluntariatul “total” al tuturor plecărilor și că condițiile economice pentru compensațiile de concediere și pre-pensionare au fost inferioare celor din ultimul ERE aplicat de Orange în 2021. UGT a lansat un comunicat dur în care acuza CC OO și USO de “trădare a personalului”, deoarece delegații lor sindicali s-au înscris la ERE “în timp ce verbal îl resping și forțează pe nimeni să nu se înscrie”.
La rândul lor, CC OO și USO au denunțat că mulți dintre angajații care s-au înscris au fost “voluntari forțați” și că dacă cele 650 de plecări nu au fost acoperite voluntar, acest lucru s-a datorat condițiilor economice proaste oferite de companie. În cele din urmă, aceste două sindicate au dus problema în instanță, cerând anularea procesului. Printre aceste motive de anulare pe care le invocau se numărau “configurarea artificială” a grupului de companii, compoziția incorectă a comisiei reprezentative a lucrătorilor și rea-credință în negocieri. Dar Audiencia Nacional a respins recursurile.