«Am nevoie să mă opresc și să reflectez. Mă grăbesc să-mi răspund la întrebarea dacă merită, în ciuda noroiului în care dreapta și extrema dreaptă încearcă să transforme politica. Dacă ar trebui să continui să conduc Guvernul sau să renunț la această înaltă onoare».

Cu aceste rânduri, acum exact un an, președintele Executivului, Pedro Sánchez, a anunțat cetățenii, într-o scrisoare publicată pe contul său de X, că își ia cinci zile pentru a medita dacă demisionează sau nu. După această perioadă, într-o declarație fără întrebări pe treptele Palatului Moncloa, a comunicat că «datorită mobilizării sociale» a decis să continue «cu și mai multă forță», iar în ziua următoare, 30 aprilie 2024, nici măcar nu a exclus să candideze din nou: «Sunt cu chef pentru acești trei ani și pentru cei pe care spaniolii îi vor cu votul lor». De asemenea, a avansat un plan de regenerare democratică care s-a împiedicat de așteptările generate. Politologul și sociologul Cristina Monge, președinta organizației Más Democracia, rezumă astfel: «Cred că scrisoarea a fost sinceră și că toți președinții Guvernului au fost în această situație odată, fără a o face publică. Dar când Sánchez a comunicat că va continua și a vorbit despre regenerare democratică părea că va exista un înainte și un după și nu a fost așa». Acesta este bilanțul a 365 de zile de vertij în politica spaniolă de la acea pauză inedită.

Scrisoare către cetățeni. pic.twitter.com/c2nFxTXQTK— Pedro Sánchez (@sanchezcastejon) April 24, 2024

De la cauza împotriva Begoñei Gómez la ‘cazul Ábalos’

Sánchez și-a atribuit îndoielile deschiderii unor investigații judiciare împotriva soției sale, Begoña Gómez: «Sunt un bărbat profund îndrăgostit de soția mea, care trăiește cu neputință noroiul pe care îl împrăștie asupra ei zi de zi». Denunțul fusese prezentat de Manos Limpias, pseudo-sindicat prezidat de Miguel Bernad, care tocmai semnase un manifest pro-franquist, și includea știri false, cum ar fi una de la The Objective care asigura că soția președintelui primise o subvenție publică. În ciuda faptului că era vorba despre o proprietară de pensiune din Cantabria numită Begoña Gómez, mass-media respectivă continuă să ilustreze știrea cu o imagine cu Sánchez și soția sa. Un an și jumătate și o sută de martori interogați mai târziu, judecătorul de instrucție, Juan Carlos Peinado, nu a strâns dovezi cu privire la cele patru infracțiuni pentru care o investighează pe Gómez (trafic de influență, corupție în afaceri, însușire ilegală și uzurparea de calități oficiale); a pus sub acuzare cinci persoane (martori care au negat acuzațiile împotriva ei); a mers de două ori la La Moncloa pentru a lua declarații de la Sánchez și ministrul Félix Bolaños și a fost corectat de Audiencia Provincial pentru că a depășit unele dintre acțiunile sale. Tot Manos Limpias a fost cea care, la scurt timp după scrisoarea președintelui, l-a denunțat pe fratele său, angajat de Diputación de Badajoz în 2017 —când Sánchez nu era șef al Executivului— ca șef al Oficiului de Arte Scenice. David Sánchez a renunțat pe 5 februarie la post și este citat să depună mărturie ca inculpat vineri. În plus, în octombrie anul trecut, la șase luni după scrisoare, Supremo l-a pus sub acuzare pe procurorul general al Statului, Álvaro García Ortiz, pentru a investiga dacă se află în spatele scurgerii către presă a unui e-mail trimis ministerului public de apărarea lui Alberto González Amador, partenerul președintei madrilene, Isabel Díaz Ayuso, în care admitea că a comis mai multe infracțiuni fiscale și oferea un pact. Jurnaliști de la diferite mass-media au declarat că au avut acel e-mail înainte de procuror, dar judecătorul nu a ținut cont de acest lucru. După cauzele împotriva anturajului președintelui, PSOE a înregistrat în ianuarie trecut în Congres o propunere de lege care urmărește să limiteze acuzația populară, astfel încât să nu poată fi exercitată de partide politice și asociații și fundații legate de acestea; precum și să interzică admiterea plângerilor «fără un minim temei de credibilitate». Propunerea includea o «dispoziție tranzitorie» pentru ca modificările realizate în Legea de Procedură Penală și în Legea Organică a Puterii Judiciare să fie «aplicabile proceselor în curs». Fiind o lege organică, are nevoie de sprijinul unei majorități absolute în Congres, iar PP a spus deja că se opune. Guvernul a prezentat, de asemenea, un anteproiect de lege pentru a realiza modificări în actualul sistem de concursuri, astfel încât să se faciliteze accesul la cariera judiciară și fiscală pentru studenții de toate nivelurile socio-economice. În paralel, în anul scurs de la scrisoarea președintelui, a izbucnit un scandal care acumulează indicii împotriva cuiva foarte apropiat de Sánchez, José Luis Ábalos, care a fost numărul doi în PSOE ca secretar de organizare (2017-2021), ministru al Dezvoltării și al Transporturilor între 2018 și 2021 și purtător de cuvânt parlamentar al moțiunii de cenzură care a doborât în 2018 Guvernul lui Mariano Rajoy tocmai din cauza unei condamnări pentru corupție, cea din cazul Gürtel. Atât judecătorul care instrumentează cauza, cât și Parchetul Anticorupție consideră că există indicii clare împotriva lui.

Planul de regenerare

Când Sánchez a comunicat că a decis să rămână în fruntea Guvernului, s-a angajat să lucreze «pentru regenerarea democratică» în fața «agendei regresive a defăimării și a falsității, a urii și a apelului la temeri și amenințări». În iulie anul trecut, a prezentat în Congres așa-numitul Plan de Acțiune pentru Democrație. Majoritatea măsurilor aveau legătură cu mass-media și cu regulamentul european aprobat în mai pentru a combate dezinformarea, cum ar fi obligația ca mass-media să publice în detaliu acționariatul, precum și valoarea anuală a fondurilor publice pe care le primesc sub formă de publicitate instituțională, care ar trebui acordată în conformitate cu «criterii transparente, proporționale și puse la dispoziția publicului dinainte». PP european votase în favoare în Parlamentul European, dar în Congresul Deputaților, liderul partidului, Alberto Núñez Feijóo, l-a prezentat drept un «plan de cenzură și persecuție». «Nu s-a mai văzut așa ceva de pe vremea lui Franco», a ajuns să spună.

Planul includea, printre cele 31 de măsuri, un vechi angajament, reformarea legii în vigoare (franquiste) a secretelor oficiale; aprobarea unei legi a lobby-urilor sau a grupurilor de interese (un alt clasic în dezbaterile parlamentare care nu se concretizează niciodată); modificarea regulamentelor Cortes Generales pentru a sancționa deputații și senatorii care nu sunt cinstiți în declarațiile lor de avere și activități și pentru a face obligatorie celebrarea dezbaterii despre starea națiunii o dată pe an; crearea de noi figuri de luptă împotriva corupției și protecția informatorului; obligativitatea a cel puțin o dezbatere electorală în campanie și publicarea microdatelor sondajelor; reforma articolelor din Codul Penal care pot afecta dreptul la libertatea de exprimare și la creația artistică; și modificarea legii organice de protecție civilă a dreptului la onoare, precum și cea care reglementează dreptul la rectificare, pentru a adapta ambele reglementări la impactul și noile ritmuri ale rețelelor sociale, accelerând termenele pentru rectificarea conținuturilor false și garantarea unor despăgubiri «adecvate».

Dar planul avansează cu greu. Consiliul de Miniștri a aprobat în octombrie trecut crearea Autorității Independente de Protecție a Informatorului și a două noi parchete împotriva corupției, iar în decembrie, modificarea legii dreptului la rectificare, astfel încât să oblige nu doar mass-media, ci și utilizatorii «de importanță specială» (cei care au mai mult de 100.000 de urmăritori pe o platformă sau mai mult de 200.000 în totalul tuturor). În plus, Guvernul a aprobat pe 15 aprilie anteproiectul pentru reformarea Legii Organice a Regimului Electoral General care va obliga mass-media publice să celebreze dezbateri electorale și va cere ca sondajele și anchetele difuzate în timpul campaniilor să publice și fișierele de microdate. Congresul a aprobat în martie trecut Planul de Parlament Deschis, prin care se va crea un registru pentru a controla gestionările lobby-urilor în fața deputaților. În ceea ce privește regulamentul european privind mass-media, acesta trebuie să fie complet operațional în cele 27 de state membre în august viitor.

Politologul Cristina Monge regretă: «Nu s-a celebrat nicio mare conversație publică cu experții care lucrează de ani de zile în probleme de dezinformare, calitate instituțională, participare cetățenească... și reformele au rămas practic la angajamentele asumate anterior, cum ar fi cel al regulamentului european». Iar politologul Lluís Orriols este de acord: «În scrisoarea lui Sánchez existau reflecții foarte interesante despre costul ridicat pe care îl are exercitarea politicii și problema dezorientării cetățenilor pentru a distinge între informațiile veridice și cele care nu sunt, dar după un an a rămas pur și simplu la asta: o reflecție». «Planul de regenerare», adaugă el, «a fost o modalitate de a relansa o legislatură care se vedea moartă fără bugete, un semn pentru a se apropia de stânga și de naționaliștii catalani, dar acea majoritate parlamentară continuă să aibă probleme».

Meci cu meci

Cele cinci zile de reflecție ale președintelui, când a meditat dacă demisionează sau nu, au evidențiat hiper-liderismul lui Sánchez în PSOE. De fapt, liderii socialiști își admiteau teama de o succesiune necontrolată în plină campanie a catalanilor, cu europenele în față și într-o situație internațională din ce în ce mai delicată. Pentru Orriols, acel deficit de «recrutare» în PSOE, se datorează «biografiei politice a lui Sánchez»: «A ajuns la secretariatul general al partidului a doua oară cu o opoziție frontală din partea liderilor și asta a provocat neîncrederea lui în organizația tradițională. Dar, probabil, PSOE va genera încet-încet lideri în diferite locuri, muguri verzi care se vor deschide către viață după războiul pe care l-a trăit partidul în 2017. Strategia cu Illa sau Montero mi se pare adecvată». Monge adaugă: «Hiper-liderismele nu se preocupă niciodată să-și gestioneze succesiunea și asta este primul lucru pe care trebuie să-l facă un lider. Propriile concentrări și mobilizări ale PSOE în acele zile nu aveau aproape niciun conținut dincolo de lauda secretarului general».

Slăbiciunea parlamentară a PSOE (120 de deputați) îngreunează munca legislativă a Executivului, care trebuie să-i mulțumească pe Junts -care a sprijinit investirea lui Sánchez în schimbul legii amnistiei-, pe stânga dezagregată -Podemos a abandonat Sumar la cinci luni după alegerile generale și încearcă de atunci să marcheze un profil propriu în fața partidului integrat în Guvernul de coaliție- și cu opoziția fermă a blocului PP și Vox, ceea ce a făcut să pară că a renunțat să prezinte un proiect de Buget. Între timp, PP continuă să cedeze în fața Vox în teritorii, subscriind agenda ultra în materie de imigrație sau ecologism, așa cum a făcut-o președintele valencian, Carlos Mazón, pentru a scoate în față conturile regionale.

«Cel mai interesant lucru în politica spaniolă în acest an și anul viitor», subliniază Orriols, «va fi ce face PP. Va ceda ca multe alte partide conservatoare dreptei radicale populiste sau se va menține ferm în pozițiile sale de partid de guvern tradițional?». «Acest Guvern», adaugă el, «nu are o majoritate parlamentară suficientă, nu are bugete, se dedică supraviețuirii. Dar supraviețuiește pentru că alternativa este unirea PP și Vox, aceasta rămâne principala sa carte».

Ultimul sondaj al institutului 40dB. pentru Джерело новини și Cadena SER arată că, în timp ce PP și PSOE și-ar înrăutăți rezultatele de la 23-J (jumătate de punct mai puțin popularii și 2,2 puncte mai puțin socialiștii), Vox ar urca cu aproape două, până la 14,1%, iar marca agitatorului ultra Alvise Pérez ar debuta la urne cu aproape 3% din buletinele de vot. Respectiva anchetă s-a realizat înainte ca președintele american, Donald Trump, pe care extrema dreaptă spaniolă îl susține public, să-și concretizeze planul de taxe vamale. Iar așteptările lui Sumar, care a permis reeditarea Guvernului de coaliție obținând mai mult de trei milioane (12%) din voturi la ultimele alegeri generale, nu sunt bune: coaliția ar obține, conform respectivului sondaj, abia 5% din buletinele de vot, iar Podemos, dezagregat de la sfârșitul anului 2023, 3,3%. Planul de rearmare anunțat de Sánchez a ridicat semne de întrebare în spațiul din stânga PSOE, iar complexul context internațional despre care Sánchez avertiza în scrisoarea sa către cetățeni acum un an se unește acum cu războiul comercial demarat de Trump și cu virajul SUA asupra Rusiei și a războiului din Ucraina.

Economia continuă să meargă bine: FMI tocmai a îmbunătățit previziunile de deficit și datorie ale Spaniei, iar Securitatea Socială a depășit pentru prima dată în seria sa zilnică cele 21,6 milioane de afiliați, dar Guvernul nu pare să capitalizeze această bună evoluție a economiei: din noiembrie 2023, conform barometrelor Джерело новини, estimarea sa de vot este sub rezultatul obținut la urne. Pentru Monge, conjunctura internațională îl favorizează pe Sánchez: «A devenit marele referent al social-democrației. Acel protagonism îl avantajează. Cadrul pe care îl proiectează în fața dreptei și a extremei drepte a fost reafirmat odată cu sosirea lui Trump, în timp ce Vox, care îl susține, continuă să ajungă la acorduri cu PP. În paralel, i s-a deschis un alt front cu rearmarea, dar discrepanța cu Sumar este de 18,5% dedicat armamentului și pare chiar negociată. Altceva este achiziționarea de gloanțe de la Israel în plină ofensivă asupra Gaza, care poate face mai mult rău coaliției. Dar acum există o egalitate tehnică între PP și PSOE și ceea ce se va întâmpla la următoarele alegeri va depinde de ce se va întâmpla cu partenerii săi din stânga și din dreapta, care acum ar fi trei la trei: PSOE, Sumar și Podemos pe de o parte, și PP, Vox și S-a terminat Fiesta pe de altă parte. Singurul lucru care rămâne la fel din 23-J și din scrisoarea lui Sánchez este că Vox îl izolează pe PP și că le-ar fi dificil să negocieze cu un alt partid».