Stefanos Tsitsipas: «Cred că tenismenii sunt gladiatori pentru că înfruntăm o provocare unică: calendarul nostru»

Stefanos Tsitsipas (Atena, 26 de ani) povestește în preambulul interviului că continuă să evolueze cu limba spaniolă, că Paula Badosa, partenera sa, are o mare ușurință în a-și face prieteni și că se bucură de aceste zile la Madrid. În ceea ce privește rezultatele, cariera grecului a pierdut din forță, după ce s-a luptat câțiva ani cu cei trei giganți (Federer, Nadal și Djokovic) și este acum expus ascensiunii de neoprit a noii generații. Vorbește unul dintre cei mai plastici jucători din ultimele vremuri, care renunță la calea clișeelor. Un tip singular, el. Diferit. Este bronzat, poartă pantaloni scurți și pozează cu plăcere și talent de model pentru fotografie.

Întrebare. Își începe profilul de X cu fotografia unei balene și cuvântul Parley. De ce?

Răspuns. Este o organizație sustenabilă care se concentrează pe colectarea plasticului din oceane și reutilizarea acestuia într-un mod pozitiv. Parley a colaborat în 2019 cu Adidas [sponsorul său sportiv] și îmi place foarte mult munca lor, deoarece au salvat multe viețuitoare. Nu ne dăm seama cât de poluați sunt oceanele, oamenii nu sunt foarte conștienți, așa că încerc să ajut în acest fel: conștientizând.

Î. Sunteți cu adevărat îngrijorat de direcția în care ne îndreptăm în termeni de mediu? Vă considerați un tip implicat?

R. Da, sunt. Evident, am făcut câteva donații în trecut, dar chiar mi-ar plăcea să fac mai mult. Mi-ar plăcea să fiu mai implicat și să încep un fel de proiect; nu pentru că îmi va aduce beneficii, ci din pasiune.

«Aș fi putut decide mai bine și poate am făcut-o târziu, dar sunt fericit să fiu unde sunt»

Î. Sunteți o persoană reflexivă. Când vă uitați în jur și observați tot ce se întâmplă, Gaza, Ucraina sau Trump, ce gândiți?

R. Nu urmăresc politica; de fapt, ca să fiu sincer, vă voi spune că nici măcar nu votez. Nu am votat în viața mea, așa că asta spune deja că nu sunt foarte conștient de acest gen de lucruri. Eu cred în sport, în puterea pe care o are de a uni oamenii și de a schimba lucrurile. Admir foarte mult acei sportivi care au câștigat mulți bani și care apoi au făcut donații sau au donat o mare parte din acești bani pentru cauze bune, în special cele legate de copii și de planetă. Sunt foarte sensibil la aceste lucruri și le susțin. Simt că multe aspecte ale politicii sunt acolo, dar fie nu suntem conștienți, fie nu sunt ceea ce vedem, nu sunt clare; există multe incertitudini și multe lucruri ascunse.

Î. Meditați des?

R. Din păcate, nu, aș vrea să o fac; este ceva ce vreau să fac, dar una este să o spui și alta să o faci. Vreau să-mi concentrez viața pe seninătate și pe a fi zen. Nu vreau să cad în extreme și nici să mă bucur de lucruri extreme, ci prefer un echilibru bun și acesta este sentimentul zen despre care vă vorbesc; cred în echilibru în orice domeniu al vieții și simt că pentru a fi bine cu mine însumi trebuie să am grijă de mine, precum și de oamenii din jurul meu.

Î. Davidovich spune că a suferit în 70% din cariera sa, pentru doar 30% de bucurie. Tenisul înseamnă bucurie sau suferință?

R. Depinde întotdeauna de cum vezi paharul, pe jumăte plin sau pe jumăte gol. Am avut faze ale carierei mele în care părea un munte și nu era multă bucurie, dar sunt altele în care mă văd mai vesel. Ceea ce fac azi, de exemplu, este dureros; tocmai am făcut o sesiune de cardio care a fost extrem de dureroasă; simțeam că-mi sângerează plămânii. A fost foarte intensă. Dar m-am bucurat de ea? Oricât de ciudat ar suna, da, m-am bucurat de ea. M-am bucurat să fac ceva pozitiv pentru mine. Prefer să lovesc mingea și să joc câteva puncte, dar asta face parte din această călătorie, călătoria de a vrea să fiu mai bun. Există multă durere, dar mai ales atunci când nu poți obține ceea ce îți dorești, pentru că în spate există mult sacrificiu și vrei rezultate instantanee. Dacă vrei să triumfi, așa funcționează. În general, există mai multă plăcere decât suferință și atingerea gloriei atenuează alte lucruri rele care ți se pot întâmpla în viață.

Î. Fernando Verdasco spune că tenismenii sunt ca artiștii. Vedeți și dumneavoastră lucrurile așa? Tenisul dumneavoastră este foarte special.

R. Da, ne-aș considera artiști, sigur, dar și gladiatori, pentru că ceea ce facem pe teren în fiecare săptămână nu se face în multe sporturi. Calendarul pe care îl avem în tenis este unic și a fi capabil să-l înfrunți, să te dedici și să fii în vârf zi de zi este una dintre cele mai mari provocări. Asta nu se întâmplă în niciun alt sport. Da, suntem artiști, dar suntem și gladiatori, pentru că suntem acolo, afară, stoarcem tot ce e mai bun din noi.

«Cred că tenismenii sunt gladiatori pentru că înfruntăm o provocare unică: calendarul nostru»

Î. Ce este succesul pentru dumneavoastră?

R. Pentru mine, succesul ar fi să las un impact pozitiv în tenis. Nu neapărat să câștig totul sau să câștig turnee mari; desigur că mi-ar plăcea să o fac, aș da totul pentru a câștiga Grand Slam-uri și voi continua să mă sacrific pentru a câștiga unul, dar vreau să fiu cunoscut ca cineva care a făcut ceva bun pentru sportul nostru și care i-a inspirat pe copii, care îi atrage să-l joace. Vreau ca oamenii să creadă că am contribuit într-un fel la sportul pe care l-am ales.

Î. Sunteți mulțumit de cariera dumneavoastră de până acum? Vă reproșați ceva?

R. Da, în unele privințe da, dar, în același timp, vin din Grecia și acolo nu s-a realizat niciodată nimic în tenis, așa că am fost primul care a avut voința de a merge împotriva curentului și am încercat să le arăt oamenilor că sunt capabil să o fac. În acest sens, sunt mulțumit. Știu, de asemenea, că au existat ocazii în care aș fi putut decide mai bine și în care aș fi putut acționa într-un mod mai inteligent pentru viitorul meu. Am eșuat în unele turnee în care aș fi putut face mult mai bine și acum îmi dau seama că am luat unele decizii târziu, că poate ar fi trebuit să le iau acum cinci ani; dar, ei bine, cel puțin am început și acum mă bucur de proces. De fapt, sunt într-o poziție bună. Sunt fericit să joc și să mă numesc tenismen.